Mariana Marin – Siret: V-au supărat rău de tot „surorile” noastre de peste Prut, care l-au sucit de cap pe logodnicul dumneavoastră. Numai aşa se explică de ce sunteţi atât de pornită pe ele. „Iubesc românii din ţinuturile noastre vremelnic ocupate de ruşi, chiar dacă îşi spun acum ucrainieni, dar nu şi româncele care au învăţat să se comporte şi să acţioneze după metode sovietice. Şi ce înseamnă metode sovietice? Să întinzi mâna la ce nu este al tău, să calci în picioare sentimentele altora, iar, la final, să râzi de suferinţa unor persoane nevinovate, deşi această suferinţă este provocată de tine.
Eu am avut ghinionul să mă confrunt cu nişte domnişoare din Ungheni – Republica Moldova, care mi-au luat logodnicul, aşa cum ia uliul puiul din iarbă. Făceam împreună cu el negoţ şi urma să ne căsătorim în această toamnă, fiindcă amânasem nunta din cauza coronavirusului. Ăsta m-a salvat. Da!
De ani buni, la două, trei zile, mergeam cu el la Cernăuţi şi la Ungheni, în Moldova, de unde cumpăram mărunţişuri, dulciuri şi alimente de bază, pe care le vindeam în pieţele din judeţul Suceava. Nu câştigam cine ştie ce, dar eram liberi ca pasărea cerului, dispuneam de noi, ne făceam tot felul de planuri şi vise, pentru că alcătuiam un cuplu şi asta era important. Însă la Ungheni, o moldoveancă mai zburdalnică, să mă exprim totuşi ca o doamnă, a pus ochii pe bărbatul meu care era uşor băut, dar purta deja verighetă pe deget, pentru că eram aproape căsătoriţi, i-a făcut câteva mişcări din şolduri, să-i ia minţile, iar el, prostul, s-a dus după ea, de parcă ar fi fost legat cu aţă.
M-am plâns în stânga şi în dreapta, am reclamat-o pe filfizoancă peste tot, dar prietenele şi rudele ei ştiţi ce mi-au spus? Că o femeie care nu ştie să-şi păzească bărbatul merită să-l piardă. Auziţi ce tupeu! Ce gândire denaturată! Şi acum mă întreb, ca o naivă ce sunt, deşi voi împlini curând treizeci de ani: O să aibă parte de fericire şi noroc acea femeie? Pentru că mi-a furat bărbatul şi mai mult nimic. Iar bunul Dumnezeu vede lacrimile mele şi n-o s-o lase nepedepsită.”
Scumpă şi îndurerată cititoare. Nu ştiu cum să vă consolez pentru că v-aţi pierdut logodnicul, dar cred că băiatul acela chiar nu vă merita. De capul lui nu era mare scofală, vrednicia nu-l dădea afară din casă, înţeleg că îi plăcea şi paharul. Bine că s-a dus! Doamne, Doamne o să vă scoată în faţă alt flăcău, mai vrednic şi fidel, care n-o să dea bir cu fugiţii spre filfizoancă – parcă aşa i-aţi spus – de cum o să-i vadă mişcarea tainică, perfidă şi ispititoare din şolduri. Şi un sfat! Încercaţi să faceţi şi dumneavoastră câteva mişcări din alea, din şolduri. Impresionează, sucesc minţile, ispitesc, fără doar şi poate. Şi, se pare că bărbaţii se dau în vânt după ele. Nu?
Mihai Goian – Câmpulung: Aţi cumpărat nişte pământ de la o frumoasă doamnă care rămăsese de curând văduvă, i-aţi dat douăzeci de mii de euro pe el, apoi, la ceva timp, v-aţi trezit cu nişte moştenitori ai defunctului ei soţ, care şi-au cerut partea, fiindcă fuseseră omişi de la succesiune. Ce fel de act de proprietate avea? Sau, impresionat de frumuseţea ei, n-aţi băgat în seamă acest mic detaliu? S-ar putea să ajungeţi la anularea actului de vânzare-cumpărare, însă cu recuperarea banilor va fi o problemă. Adresaţi-vă unui avocat, ca să limpeziţi speţa.
Magdalena Lungu – Suceava: „Nu înţeleg de ce se cramponează actualul primar de scaun! A avut patru ani şi ceva peste la dispoziţie şi nu a făcut nimic. Nu a demarat niciun proiect major pentru urbe, n-a avut curiozităţi despre nevoile sucevenilor, dar acum pofteşte la încă un mandat!”
Ce pot să vă spun? Alţii credeţi că or să facă ceva? Mă îndoiesc. Cu nepăsarea domnului Lungu m-am obişnuit deja. Iar până la pensie nu are mult… Să sperăm că ne va lăsa în curând!
Comentarii