În cadrul manifestărilor dedicate Zilelor Bibliotecii Municipale „George Bodea”, desfăşurate în perioada 13–20 iulie, ziua de 15 iulie a fost rezervată unuia dintre cele mai aşteptate momente artistice ale săptămânii aniversare: vernisajului expoziţiei semnate de reputatul artist plastic Radu Bercea, revenit la Câmpulung Moldovenesc pentru a se alătura, prin creaţia sa, celebrării celor nouă decenii de existenţă ale instituţiei de cultură.
Manifestarea a debutat într-o atmosferă caldă şi festivă, creată de momentele muzicale oferite de copiii Raluca Maria Forminte şi Ştefan Romaniuc, pregătiţi de prof. Gabriela Broţan, ale căror interpretări au deschis, cu sensibilitate şi prospeţime, întâlnirea dintre public şi universul artistic al maestrului Radu Bercea.
În cuvântul de bun-venit, managerul Bibliotecii Municipale „George Bodea”, Nicoleta Bogoş, i-a mulţumit artistului pentru disponibilitatea cu care a răspuns, încă o dată, invitaţiei de a expune la Câmpulung Moldovenesc şi de a se alătura manifestărilor dedicate aniversării bibliotecii. Totodată, a dezvăluit celor prezenţi un amănunt mai puţin cunoscut din pregătirea expoziţiei: la dorinţa artistului, panotarea lucrărilor a fost realizată de echipa bibliotecii, sub coordonarea sa, tablourile fiind aşezate, după propria expresie, „cu sufletul”, astfel încât ordinea şi dialogul dintre ele să evoce simbolic istoria şi devenirea instituţiei aniversate.
Continuându-şi alocuţiunea, Nicoleta Bogoş a evocat principalele momente din istoria Bibliotecii Municipale „George Bodea”, de la decretul de înfiinţare semnat în anul 1936 de prefectul Constantin Leontieş şi până la începutul actualei etape de dezvoltare, inaugurate odată cu preluarea mandatului său de manager, în noiembrie 2022. În acelaşi context, a amintit că tradiţia culturală organizată a Câmpulungului Moldovenesc este şi mai veche, rădăcinile ei coborând până la sfârşitul secolului al XIX-lea, când au luat fiinţă primele societăţi culturale româneşti din localitate.
Momentul cel mai emoţionant al intervenţiei sale a fost însă personificarea bibliotecii, descrisă ca o fiinţă vie pe care Dumnezeu a aşezat-o într-o comunitate care iubeşte cartea, arta, frumosul şi oamenii. „Biblioteca a crescut odată cu istoria acestui oraş, a deschis uşi şi ferestre, a descuiat lacăte ferecate şi a născut aici şi pretutindeni cultură, artă, muzică, credinţă şi spiritualitate” a afirmat Nicoleta Bogoş, privind apoi spre invitaţii veniţi din întreg judeţul şi subliniind că această instituţie nu aparţine doar Câmpulungului Moldovenesc, ci tuturor celor care cred în puterea culturii de a apropia oamenii.
Invitat să ia cuvântul, prof. Constantin Bulboacă, venit la Câmpulung Moldovenesc împreună cu un numeros grup de membri ai Cenaclului literar „Nicolae Labiş” din Fălticeni, a adresat mai întâi gazdelor mulţumiri pentru invitaţie şi a salutat cu căldură publicul prezent, mărturisind că revine de fiecare dată în această parte a Bucovinei cu aceeaşi bucurie. S-a declarat impresionat de atmosfera pe care a găsit-o la Biblioteca Municipală „George Bodea”, vorbind despre „atâta trăire românească” încât, spunea domnia sa, parcă te face să plu-teşti şi să-ţi doreşti să revii ori de câte ori eşti chemat.
Apreciind transformările prin care a trecut biblioteca în ultimii ani, Constantin Bulboacă a felicitat echipa instituţiei şi pe managerul Nicoleta Bogoş pentru modernizarea acestui spaţiu cultural şi pentru condiţiile create cititorilor şi tuturor celor care participă la manifestările organizate aici. În acelaşi context, evocând nobila misiune a dascălilor, a parafrazat inspirat cuvintele cronicarului Miron Costin: „Nu este altă şi mai frumoasă şi mai de folos zăbavă în toată viaţa omului decât cetitul cărţilor”.
Referindu-se apoi la artistul Radu Bercea, profesorul fălticenean a depăşit cadrul unei simple prezentări biografice şi a schiţat un autentic portret al omului din spatele operei. Evocând prietenia care îi leagă de mai bine de cincisprezece ani, a vorbit despre simplitatea, echilibrul şi nobleţea sufletească pe care le-a descoperit încă de la primele întâlniri şi care i-au inspirat încredere şi respect. În opinia sa, calmul şi discreţia artistului ascund, de fapt, un caracter puternic, modelat de suferinţele îndurate în anii detenţiei politice, experienţă care nu i-a înăsprit sufletul, ci i-a sporit generozitatea şi înţelegerea faţă de oameni.
„Bădiţa Radu”, cum îi spune cu afecţiune, este, în viziunea lui Constantin Bulboacă, un creator care reuşeşte să unească în mod fericit culoarea şi cuvântul, astfel încât pictura sa devine o formă de reflecţie şi de mărturisire. Dincolo de frumuseţea cromatică a lucrărilor sale, privitorul descoperă o gândire profundă, exprimată printr-un limbaj plastic original şi printr-o tehnică ce îl individualizează în peisajul artei contemporane.
Cu privilegiul de a mă afla în prezidiu, am avut bucuria de a vorbi despre artistul şi omul Radu Bercea, mărturisind că prezenţa unei noi expoziţii semnate de domnia sa la Biblioteca Municipală „George Bodea” reprezintă o adevărată onoare pentru comunitatea câmpulungeană. Am arătat că afirmaţia nu izvorăşte dintr-un simplu gest de politeţe, ci din convingerea că ne aflăm în faţa unuia dintre acei creatori care, prin opera şi destinul lor, au depăşit graniţele unui oraş sau ale unei regiuni, devenind repere ale culturii bucovinene şi româneşti.
Evocând întâlnirile pe care le-am avut de-a lungul timpului cu maestrul Radu Bercea, am mărturisit că admiraţia mea s-a născut mai întâi în faţa tablourilor sale, s-a adâncit prin lectura cărţilor pe care le-a scris şi s-a desăvârşit odată cu descoperirea omului din spatele artistului. Dacă opera impresionează prin forţa expresiei plastice, personalitatea sa cucereşte prin modestie, echilibru şi nobleţe sufletească. Şi de asemenea, am subliniat că adevărata măsură a destinului său nu stă doar în suferinţele îndurate, ci în felul în care a ştiut să le învingă. În timp ce încercările vieţii îi înăspresc adesea pe oameni, Radu Bercea a ales să răspundă întunericului prin lumină, durerii prin artă şi nedreptăţii printr-o neclintită credinţă în frumuseţe. Tocmai de aceea, tablourile sale nu transmit doar armonie cromatică, ci poartă în ele experienţa unui om care cunoaşte valoarea libertăţii, a demnităţii şi a speranţei.
Invitaţi apoi să ia cuvântul, oaspeţii veniţi din Fălticeni, Dolheşti, Gura Humorului şi Vama – membri ai cenaclurilor literare „Nicolae Labiş”, „Erupţii Dolheştene” şi „Nectarie” – au întregit prin mărturiile lor imaginea artistului Radu Bercea, surprinzând, fiecare în felul său, dimensiunea umană şi artistică a personalităţii sale.
Scriitoarea Maria Creţu, din Mălini, a mărturisit că urmăreşte de ani buni parcursul artistic al maestrului şi încearcă să fie prezentă ori de câte ori acesta îşi deschide o nouă expoziţie. În opinia sa, fiecare vernisaj dezvăluie o altă faţetă a creaţiei lui Radu Bercea, confirmând armonia rară dintre artist şi om. „Radu Bercea se vede în artă”, a spus aceasta, apreciind că modestia, generozitatea şi neobosita sa putere de creaţie se regăsesc firesc în fiecare lucrare. În semn de preţuire, i-a dedicat poezia „Omagiu artistului Radu Bercea”, scrisă special pentru această întâlnire.
Poetul Costel Befu, din Dolheşti, a evocat cu emoţie locurile natale şi istoria încărcată de spiritualitate a ţinutului din care provine, pentru ca apoi să-i ofere artistului ceea ce a numit sugestiv „un tablou în versuri”, omagiu poetic inspirat de creaţia şi destinul său.
Într-un registru reflexiv, Costel Simirea, membru al Cenaclului „Nectarie” din Vama, a apreciat că opera lui Radu Bercea exercită asupra privitorului o forţă de atracţie asemănătoare celei cu care planeta Saturn îşi păstrează inelele în jurul său. Dincolo de frumuseţea plastică a lucrărilor, el a văzut în acestea mărturia unui om care a suferit pentru semenii săi, dar care a găsit, prin credinţă, puterea de a ierta şi de a transforma suferinţa în lumină.
Continuând aceeaşi linie meditativă, Vasile Ursache, reprezentant al aceluiaşi cenaclu, a reflectat asupra misterului creaţiei artistice, întrebându-se dacă pictorul exprimă pe pânză nu doar ceea ce gândeşte, ci şi ceea ce depăşeşte cuvintele. În viziunea sa, artistul desprinde din universul lăuntric ceea ce pare de neexprimat şi îi oferă formă şi sens, făcând vizibil ceea ce ochiul obişnuit nu poate vedea.
Din partea Cenaclului literar „Ţara de Sus”, poeta Gabriela Braha Strugaru a vorbit despre generozitatea sufletească a maestrului, apreciind că fiecare lucrare oferită publicului reprezintă, în fond, o parte din propria sa fiinţă. Evocând celebrul gând al lui Leonardo da Vinci potrivit căruia adevărata cunoaştere îl face pe om modest, poeta a regăsit această virtute atât în creaţia, cât şi în personalitatea lui Radu Bercea, dedicându-i, la rândul său, o poezie. În aceeaşi notă de aleasă preţuire, poeta şi pictoriţa Graţiela Cristina Herghelegiu a recitat poezia „Să-ţi fie viaţa soare şi lumină”, compusă special pentru această întâlnire, un emoţionant mesaj de recunoştinţă şi binecuvântare adresat artistului.
Intervenţia prof. univ. Ion Barbu a adus în discuţie o valoroasă propunere culturală. Impresionat de ciclurile tematice realizate de Radu Bercea după vechi fotografii şi cărţi poştale, profesorul a sugerat organizarea, la Câmpulung Moldovenesc, a unei expoziţii dedicate memoriei vizuale a oraşului, inspirată din imagini de epocă şi documente istorice, convins fiind că talentul artistului ar putea reda cu aceeaşi sensibilitate şi trecutul acestei aşezări bucovinene.
În încheierea intervenţiilor, pictorul Vasile Hutopilă, vechi prieten al maestrului, a realizat una dintre cele mai competente analize ale operei sale, prezentând publicului diversitatea registrelor stilistice şi tehnicilor pe care Radu Bercea le stăpâneşte cu aceeaşi naturaleţe. De la compoziţii de inspiraţie clasică sau bizantină până la expresionism, impresionism, artă modernă şi nonfigurativă, de la desen în tuş şi creion până la acuarelă, acrilic şi ulei, întreaga sa creaţie dovedeşte nu doar o impresionantă virtuozitate tehnică, ci şi harul unui artist care şi-a construit, în timp, un limbaj plastic inconfundabil.
Între momentele dedicate evocărilor şi discursurilor, atmosfera vernisajului a fost îmbogăţită de inspirate intervenţii muzicale, care au oferit publicului răgazul necesar pentru a contempla lucrările expuse şi a se lăsa pătruns de emoţia întâlnirii cu arta. Copiii Raluca Maria Forminte şi Ştefan Romaniuc au interpretat, cu sensibilitate şi prospeţime, mai multe cântece din repertoriul românesc, între care „Cât avem un nume sfânt” şi „Lasă-mi, toamnă, pomii verzi”, adăugând manifestării o notă de căldură şi de autentică trăire. În aceeaşi atmosferă de aleasă ţinută artistică, interpretul Puiu Creţu, din Mălini, a oferit un emoţionant recital la flaut, readucând în sufletele celor prezenţi frumuseţea unor melodii devenite simbol ale spiritualităţii româneşti şi bucovinene, între care „Cântă cucu-n Bucovina”, „Balada” lui Ciprian Porumbescu şi fragmente din „Rapsodia Română” a lui George Enescu. A fost un moment care a completat în chip firesc dialogul dintre pictură, cuvânt şi muzică, transformând vernisajul într-o autentică sărbătoare a spiritului.
La finalul vernisajului, privind încă o dată tablourile care împodobeau mansarda Bibliotecii Municipale „George Bodea”, aveai sentimentul că ai participat la o întâlnire cu un destin, cu o conştiinţă artistică şi cu o lecţie de viaţă pe care Radu Bercea o transmite fără ostentaţie, prin fiecare lucrare şi prin fiecare cuvânt rostit. Poate tocmai de aceea, toate intervenţiile din acea după-amiază, deşi diferite ca stil şi exprimare, au ajuns în mod firesc la aceeaşi concluzie. Dincolo de pictorul consacrat, de scriitorul apreciat şi de artistul recunoscut în ţară şi peste hotare, cei prezenţi au ales să vorbească, înainte de toate, despre omul Radu Bercea – despre puterea lui de a transforma suferinţa în frumuseţe, încercarea în speranţă şi durerea în lumină.
Biblioteca Municipală „George Bodea” a devenit, pentru câteva ore, locul în care pictura, literatura, muzica şi poezia s-au întâlnit într-un firesc dialog al spiritului, comunitatea câmpulungeană având privilegiul de a se afla în preajma unui artist a cărui operă impresionează atât prin valoarea ei estetică, cât şi prin forţa morală care o susţine. Asemenea întâlniri ne reamintesc, cu siguranţă, că arta nu este un refugiu din faţa vieţii, ci una dintre cele mai înalte forme prin care omul îşi poate păstra demnitatea, credinţa şi speranţa. Iar dacă există un mesaj care a rămas în sufletele celor prezenţi la acest vernisaj aniversar, atunci acesta este, fără îndoială, că lumina izvorâtă din adevărata creaţie are puterea de a învinge chiar şi cele mai adânci umbre ale existenţei.
VASILE AIOANEI
Comentarii