L.D.CLEMENT
Deunăzi am asistat (ca lector) la disputa (deloc virtuală) generată pe un grup de socializare online de o doamnă alarmată că a trebuit să plătească la oftalmolog… fix cât i-a cerut acesta. Altfel, la ordinea zilei, o sumă pe care o solicită în privat şi stoma-tologul, şi cardiologul etc., cam asemenea şi coafeza, instalatorul, electricianul, mecanicul auto etc. Mesajul a împărţit comentatorii în două: unii de părere că medicul ar trebui să facă servicii după punga bolnavului (cineva a adus în discuţie şi asigurarea de sănătate; dacă există), alţii de opinie că treaba se plăteşte la preţul pieţii, altfel cum? (câţiva ducând vorba către şcoală, investiţii, dări la stat etc.)
În aceeaşi zi mi-a atras atenţia titlul unei ştiri TV: „21 de candidaţi pe loc la Psihologie” (…număr record de candidaţi în 2026 la universitatea bucureşteană), inclusiv deoarece, în urmă cu trei decenii, după Litere, mă gândeam să… (pasionat mai ales de psiholingvistică, psiholiteratură, psihosociologie – altfel subdiscipline abia atinse în facultate; plus că nu te fac meseriaş cu parte de clienţi). Astfel că mi-am zis: ce-şi imaginează (şi ei)? …Pe când în ţară (deja) sunt spre 40.000 de psihologi (fără cei care îşi zic astfel doar fiindcă au facultate, însă nu au drept de liberă practică): fă/ plăteşte cursuri (pe tot parcursul vieţii… profesionale), cumpără loc pentru cabinet, dotează-l, cumpără teste etc. Dar ce-şi imaginează (cei 21 de candidaţi pe loc)?! În titlu n-am pus semn de întrebare, nici de mirare. N-am pus fiind convins că fiecare îşi imaginează ceva. Inclusiv, poate, că se vor găsi persoane care să se mire de ce nu prestează pro bono.
Comentarii