Noi, în anul…

Sunt şi eu din generaţia care a prins cântecul pionieresc care zicea aşa: „Noi în anul 2000,/ Când nu vom mai fi copii,/ Vom face ce-am văzut cândva (!? – n.n.)./ Toate visele îndrăzneţe/ În fapte le vom preschimba.// Vom fi meşteri iscusiţi/ Să vă facem fericiţi/ Pe voi, părinţii ce veţi fi/ La a doua tinereţe în 2000”… Iacă de aia, ieri, am salutat cu mâna la basca mea imaginară norocul de-a fi contemporan cu cei care, în „zi istorică”, au avut mină-n pix să semneze contractele pentru studiile de fezabilitate şi tehnice ale viitoarei autostrăzi A7, care să pună Suceava pe harta autostrăzilor, între Siret şi Paşcani. M-am bucurat nespus (sic!), dar, dacă tot era vorba de clipe şi fapte demne de istorie, n-am putut să nu-mi amintesc (din câte ştiu şi pricep) cât de repede şi de bine se fac autostrăzile pe la noi. Şi-am rămas pe gânduri, zicând că totuşi îmi doresc să mă mai ţină capul şi ochii spre a citi ştirea despre vrednicul preşedinte de consiliu judeţean care va avea bafta să taie panglica de la Suceava (fireşte, atunci, de la Siret la Paşcani, se vor tăia panglici în toate oraşele şi comunele Moldovei) a autostrăzii. Altfel, nu mint, ieri am fost fericit. Nu m-am suflecat ca să scriu aceste rânduri (fiind eu echipat într-un tricou) şi vă rog să mă credeţi că, deşi nici încălţat cu tenişi chinezeşti nu eram, mi-a venit să fluier melodia cântecelului de mai sus: Noi, în anul… ăhăă!