Ar trebui ca şi arborii…

Arbori. „Pentru ca un ecologist să devină preşedinte, ar trebui ca şi arborii să poată vota.” (Coluche, umorist şi actor francez)

Cinegetică. „Se laudă cu coarne mari/ De cerbi alpini şi lopătari,/ Dar cel mai mândru din trofee/ E de la propria… femeie! (Ion Cănăvoiu, 1938-1992)

Daruri. „Natura ne oferă suficient pentru nevoile fiecăruia, dar nu destul pentru cupiditatea unora.” (Gandhi, 1869-1945)

Deosebiri. „Oraşul are un chip, satul are un suflet.” (Jacques de Lacretelle, scriitor francez, 1888-1985)

Fruct. „Fructul este orb. Doar arborele este cel ce vede.” (René Char, poet francez, 1907-1988)

Fugă. Cândva, era un act de eroism să fugi din România; acum e un act de curaj să rămâi în România.

Gălăgie. „Liniştea, serenitatea au murit, gălăgia ia peste tot Puterea. Este singura calamitate ecologică despre care nimeni nu vorbeşte.” (Alain Finkielkraut)

Haiku. „Acoperit de fluturi/ Arborele mort/ A înflorit.” (Kobayashi Issa, 1763-1827)

Impostură. Readuc atenţiei cititorilor mei dragi un banc bun. Unul „clasic”…, din vremea comunismului. (Mulţumesc prietenului Costache Mihul, care mi l-a reamintit!). Mi-aş permite o singură corecţie, un modest comentariu actualizant: în vechiul banc se vorbea despre „pile” şi ajutoare intelectuale, mă rog… academice, aduse unui impostor – iepuraşul – de către alte animale, mai mari şi mai tari…, ce-l ajutau să-şi dea doctoratul, licenţa etc. Deci, miza era, încă, la naşterea bancului citat, pe carte, pe studiu… Azi, în zilele noastre, iepuraşul – evident, mult mai agramat, mai prost decât cel din anecdotă – ucide lupul, ursul etc… simplu: prin relaţiile sale la Partid. La partidul aflat la Putere! Iar Leul – prezentat aici ca un coautor, un titular complice al tezei ştiinţifice a iepuraşului – ar trebui înlocuit cu animalul Euro… Na… că ăsta nu-i un omonim, ca leul (şi animal, şi monedă). Dar e mai tare ca leul (de vreo 4,5 ori mai tare). În rest, fabula e valabilă şi azi! S-o citim! Prin pădure… Curioasă, vulpea, trecând prin zonă, îl întreabă, superior: – Ce faci iepuraşule, despre ce tot scrii tu, acolo? – Am început lucrarea mea de cercetare doctorală, despre cum este mâncată vulpea de către iepuraş… – Ha, ha, ha…, păi cum o să mănânce un amărât de iepuraş o vulpe, poate invers… – Cercetare ştiinţifică, vulpeo, dacă nu crezi, te aştept diseară la vizuină! Dimineaţa, pădurea-i uimită de mirare… În faţa vizuinei iepraşului, pielea vulpei era întinsă la uscat. Voi scurta povestea, prea lungă şi repetitivă; la fel păţesc lupul, apoi ursul cel mare. După câteva ore, când lighioanele pădurii se răspândiseră care încotro, iepuraşul ieşi râzând din vizuină, de gât cu… leul! Care îi spuse: – Ai văzut iepuraşule? Ce îţi spuneam eu: nu te teme, nu valoarea ta contează, ci coordonatorul. Adică eu, leul! Pardon: eu, euroiul!

Moromeţii. I.D. Sîrbu ne aduce la cunoştinţă ce i-a spus, la Mogoşoaia, lui Marin Preda: „Blaga nu a putut citi până la capăt volumul I din «Moromeţii» fiindcă îl durea limba folosită. Limba şi mentalitatea. Zicea: ăştia nu sunt români, cred că sunt sciţi, sarmaţi, cumani, dar români nu pot să fie”. Oare pentru că Moromeţilor le lipseşte tulburarea (sau seninătatea?) metafizică?! (Gheorghe Grigurcu)

Natură. „Totuşi natura este lângă noi, tolerându-ne. Ea opune orizonturile sale calme şi înţelepciunea sa, nebuniei omului.” (Albert Camus)

Parole. Doi prieteni se întâlnesc după mai multă vreme. – Ce mai faci, Ghiţă, cum o duci? – Mulţumesc de întrebare. Bine… –Cu nevasta cum te mai împaci? Ştiu că după nuntă mergea totul perfect. – Nu e rău nici acum. Doar că… de două zile nu mai vorbeşte cu mine. – Aoleu! Dar ce s-a întâmplat? – A căutat prin contactele din telefonul meu… şi mare i-a fost mirarea când, formând „Sex pe gratis”, a sunat telefonul său!

Planetă. „Pământul este cel mai probabil paradis pierdut.” (Federico Garcia Lorca, 1898-1936)

Spaimă. „Nu există o emoţie, o spaimă mai mare decât atunci când intri pentru prima oară într-un deşert.” (J.-M. G. Le Clezio, n.1940)

Triumf. „A te plimba pur şi simplu pe un drum forestier, printr-o poiană invadată de ferigi transfigurate de toamnă, poate fi deja un triumf. Ce sunt, prin comparaţie, sufragiile şi ovaţiile?” (Emil Cioran)

Ţânţari. Soacra vine pentru prima oară în vizită la proaspătul ginere. Dimineaţa: – Vai, ginerică dragă! Toată noaptea m-au mâncat ţânţarii aici, la voi. Dimineaţa chiar şi perna era plină, toată, de sânge. – Ce vrei să spui, mamă-soacră, că după ce te-au muşcat, săracii, au şi vomitat?

Vox populi. Tatăl lui Ceauşescu se mai ducea, când venea la Bucureşti, la câte o cârciumă şi lua câte o ţuică. Se întâlnea cu alţi bătrâni şi ăştia îi ziceau: „Spune-i lui fiu-tu să ne dea butelii”. Ce se cerea pe vremea aia. El venea şi-i spunea lui Ceauşescu: „M-am întâlnit cu Vasilică, cu Costică. De ce nu le dai, mă, butelii?”. Cucoana s-a cam supărat şi a dat ordin să fie demolată cârciumioara în care mergea socrul ei” (Historia.ro)

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: