Din toate timpurile, omenirea a preţuit drept cea mai înaltă virtute sacrificiul vieţii. Eroii au sfinţit cu sângele lor pământul acestei ţări şi s-au înălţat prin sacrificiul suprem. Ei trebuie să reprezinte pentru toate generaţiile un exemplu de jertfă pentru credinţă şi neam.
În acest context, acum 100 de ani, pe 12 septembrie 1919, Majestatea Sa Regele Ferdinand I recunoştea calitatea de „persoană morală” Societăţii „Mormintele eroilor căzuţi în război”, societate ce urma să-şi desfăşoare activitatea sub înaltul patronaj al Majestăţii Sale Regina Maria.
La articolul I din Înaltul Decret Nr.4.106 din 12 septembrie 1919, Regele Ferdinand decreta: „Se aprobă de Noi, sub rezerva ratificării ulterioare a Corpurilor legiuitoare, recunoaşterea calităţii de persoană morală a Societăţii «Mormintele eroilor căzuţi în război», cu sediul în Bucureşti, având de scop îngrijirea mormintelor eroilor căzuţi în război”.
Principalul obiectiv al societăţii era acela de a se ocupa de îngrijirea şi înfrumuseţarea mormintelor eroilor căzuţi în război, „morminte atât de preţioase neamului românesc care sunt răspândite pe întreg teritoriul României Mari”.
Grija pentru eroii neamului nostru a fost de atunci şi mai prezentă în conştiinţa poporului român.
„Celor morţi în slujba marilor idealuri omenirea le-a dăruit întotdeauna slavă; pentru cei morţi apărând patria, popoarele au ridicat temple. Dinaintea jertfei supreme se pleacă capetele şi conştiinţa omenirii întregi. În vremea Marelui Război, neamul românesc s-a înălţat din jertfa sutelor de mii de vieţi. În faţa celor mai spăimântătoare unelte omorâtoare, soldaţii României au mers cu piepturile descoperite; dacă n-aveau căşti de oţel sau paveze care să-i acopere, în schimb aveau armătura dinăuntru, oţelul sufletesc care i-a adus la glorie prin moarte” scria Constantin Bacalbaşa, în revista „Cultul eroilor noştri”, în anul 1927.
La rândul său, Mihail Sadoveanu spunea despre eroii neamului românesc: „Necăjiţii noştri străbuni au suferit, au luptat şi au murit. Iar cântecele bătrâneşti şi doinele s-au ridicat din inimile lor ca flori pe morminte. Dintre acei străbuni, din când în când câte un păstor neştiutor de carte se înalţă pe aripi de gânduri şi visuri, cântând sfios frumuseţea veşnic schimbătoarelor lucruri şi jalea scurtei şi trecătoarei vieţi”.
Eroii vor trăi de-a pururi în sufletele noastre, orice nou răsărit însemnând pentru români încă o zi în care putem trimite un gând de recunoştinţă celor care s-au jertfit pentru popor şi ţară. (Prof. SERGIU IOAN TABARCEA, Asociaţia „Cultul Eroilor”, filiala Suceava)
Comentarii