Potrivit mitului, cornul acela era al unei capre (sau al zeiţei posesoare de capră, Amaltheea), rămas de poveste cum că ar fi avut darul să ofere, celui care-l avea, de toate, orice-şi poftea. Şi s-a întâmplat ca tocmai Zeus să pună mâna pe el…
Astăzi, pe la noi, privit drept astfel de corn, e chiar ugerul promis şi pe cale a fi muls al puterii centrale. Din care se storc parale pentru o majorată leafă minimă pe economie, pentru adaosuri la pensii, alocaţii ş.a. C-o fi, că n-o fi de unde, imaginea aceasta de abundenţă (şi de promisiuni ţintite ceva mai departe) a stârnit numeroase solicitări din partea unor categorii de lefegii ai statului ignorate cu prilejul unor (chiar mult) anterioare „reglări de conturi” salariale. Când, după tradiţii aborigene, cu o mână s-a dat unora, cu cealaltă s-au cusut buzunarele altora, ajungându-se la mari dezechilibre salariale despre care am mai scris. Să zicem că Zeus de la Bucureşti va fi îngăduitor şi faţă de strigătele – întemeiate! – ale acestora şi va mai scutura din corn. Să fie… Pare-se că va rămâne însă din ce în ce mai complicată situaţia celor care, în modul cel mai concret, fac banii respectivi, firme şi slujbaşi ai acestora. Slujbaşi care, chiar sindicalişti să fie unii dintre ei, n-au pe ce străzi să iasă şi de la cine să ceară; nici măcar o slujbă în plus… Preţurile cresc, încetul cu încetul. Păi nu? S-au majorat veniturile.l
Comentarii