Deşi politica românească nu pare joc de copii, câteva personaje din fruntea partidelor câştigătoare ale ultimelor alegeri dau dovadă de multă naivitate în cel puţin două situaţii, una mai deocheată ca alta. Astfel, ca să-şi asigure acceptul preşedintelui pentru candidatul lor de prim-ministru, mai întâi l-au ameninţat, nu voalat, ci direct, cu suspendarea. Apoi, pentru a da greutate ameninţării, au afirmat că „toată lumea” vrea suspendarea preşedintelui, adică populaţia întregii ţări, în frunte cu poporul pesedist, cică toţi(?) îi cer liderului suprem să termine odată cu acest preşedinte care vrea să le fure votul popular… Or asemenea fapte au loc frecvent în relaţiile copiilor, în disputele lor pe diverse mize.
A doua, şi mai deocheată decât prima, e ceva mai veche: aflând cu stupoare că o lege de ei înşişi votată cu ceva ani în urmă le interzice condamnaţilor penal dreptul de a ocupa posturi în guvern, Liviu Dragnea afirmase fără să i se clintească vreo sprânceană că va respecta legea, că de fapt nici nu-şi doreşte el însuşi postul de prim-ministru, dar, vezi bine, populaţia, partidul, poporul pesedist îl împing spre această opţiune, însă el nu şi nu… Şi o spune, şi o repetă… în condiţiile în care toată presa ştia de „pohta” baronului de Teleorman.
Zicea domnia sa că „a primit foarte multe solicitări de suspendare, practic toată lumea vrea, dar noi nu aruncăm ţara în criză”. Nu şi nu. Dar nu vine în faţa noastră cu respectivele „solicitări”, adică cereri (scrise), insistente, că aşa zice şi dicţionarul. Ne invită astfel să-l credem pe cuvânt, deşi e greu de demonstrat că 20 de milioane i-au „solicitat” să-l suspende pe Iohannis. Fireşte, cei mai mulţi ştiu că generalizarea fără temeiul adevărului e până la urmă tot o minciună, o manipulare.
În finalul citatului, Liviu Dragnea e de-a dreptul patetic: „noi nu aruncăm ţara în criză”. Nu şi nu… Preşedintele provoacă deliberat criza, „ca să se reinventeze politic, cu toate că acesta încă nu făcuse nimic, Constituţia fiind amintită degeaba. Ceea ce este mai interesant e că ştiau din capul locului care sunt hibele propunerii lor şi totuşi au făcut-o, semn că nominalizarea doamnei Shhaideh avea alt scop decât cel declarat: e clar, nu formarea guvernului, pe care oricum îl aveau, ci suspendarea preşedintelui era ţinta. De el voiau să scape. De ce? Vom vedea în perioada următoare.
Patetic şi din alt motiv: liderii actualei majorităţi şi-au creat imaginea de salvatori ai României, ai democraţiei uzurpate de „neamţul mut”, de promotori ai bunăstării promise în campania electorală, iar actualul preşedinte nu-i lasă să facă bine „românilor”. Ei, bine, după atâta naivitate cine să-i mai creadă pe cuvânt?
Şi mai este un motiv pentru care actualul preşedinte trebuie scos din jocul democratic: ca să-şi numească oamenii lor Interne şi la Justiţie. Intenţia lor este de a veni cu o lege a amnistiei şi graţierii care se va materializa cât de curând, iar respectiva lege are nevoie de un preşedinte docil şi înţelegător ca să fie promulgată. Altfel ce sens ar avea alcătuirea unui guvern numai cu personaje apropiate lui Dragnea, ascultătoare, selectate pe principiul solidarităţii locale, oltean-teleormănene?
Iar umbra intenţiilor de mai sus a planat asupra întregii activităţi de trecere prin parlament a tuturor miniştrilor, cu tot cu programul de guvernare. Cât despre ideea de ridicare a MCV-ului de către viitorul guvern, să avem iertare, dar decizia nu este a Executivului viitor. Şi celelalte au „vrut”, numai că decizia aparţine Uniunii Europene, adică Parlamentului European şi Comisiei europene, unde e nevoie de consens. Or Olanda şi Finlanda, vor mai fi fiind şi alţii, încă n-au anunţat schimbarea de atitudine.
Dar să spunem că apare din senin consensul european. PSD îşi închipuie că, dispărând MCV-ul, guvernul va face ce vor muşchii lui cu legile anticorupţiei, numai că, de la epoca lui Victor Ponta şi până azi, Justiţia românească a prins puteri, iar ingerinţele vor fi imediat taxate, indiferent că vrea ministrul sau nu.
Aşa că mai încet cu „reforma” Justiţiei şi cu legea amnistiei, adică de albire a lui Dragnea şi a celorlalţi.
Comentarii