După netundere, cercei, brăţări, lănţişoare şi izmeneli, puteai crede că-i o domnişorică năzuroasă şi crescută anapoda. Abia după nebărbierit riscai să-l bănuieşti bărbătuş la provenienţă, că la după aceea nu te încumetai. Îl însoţea un căţeluş simpatic foc, cu ochişorii ca nişte mărgeluţe şi codiţa în neastâmpăr. O venerabilă a socotit necesar să descrie, cu exactitate, situaţia:
– Azorică ăsta şi-a scos la aer animalul de companie.
***
Un relativ tânăr, care calcă ferm pe lângă rigolă, ţine la vedere, cu grijă, un număr de maşină, proaspăt dobândit de la atelierul de specialitate. O fostă tânără, sincer îngrijorată:
– Aoleo, maică! Ăştia pun plăcuţe de circulaţie şi la pietoni?
***
Un cunoscător (fost de istorie) îşi informează vecinul (fost de naturale) că imnul Greciei are 158 de strofe. Acela nu se miră, dar o naţionalizează:
– Dacă am fi avut şi noi aşa ceva, niciunui ministru tehnocrat aflat în funcţie nu i-ar fi ajuns timpul să-l cânte pe tot.
***
Alt edificat, fost de fizică, îi face cunoscut vecinului, fost de ştiinţe sociale, că fulgerul coboară pe pământ cu peste 1.500 de metri pe secundă, dar când se retrage are o viteză şi mai mare.
– Normal – consimte acela. S-a speriat şi bietul fenomen de ce-a văzut.
***
Un fost coleg al celor de dinainte, cred că de română, îi explică sensuri gazetarului (acela posomorât, de la care îşi cumpără dumnealui gazeta):
– Discuţia ştiinţifică este aceea în care intri cu părerea ta, ca să pleci cu a altuia. În cea politică nu intri cu nicio părere şi ieşi din ea cu şi mai puţin. Discuţia juridică este cea susţinută de doi oameni de drept, care au trei păreri. Iar cea casnică este un dialog între două persoane, dintre care una turuie şi cealaltă tace.
Comentarii