România are de rezolvat următoarea problemă:
Se dă: 1. Un număr în creştere de victime, acum 44 (în momentele redactării acestui text – n. red.), ale indolenţei şi corupţiei din Administraţie. Zeci de mii de cetăţeni demonstrează în stradă împotriva corupţiei, a politicienilor care nu urmăresc decât chivernisirea proprie, a lor, a nevestelor, a copiilor, nepoţilor, bunicilor, rudelor până la a noua spiţă, a amantelor, a prietenilor, a cunoscuţilor,Înapoi la popor căci sistemul PCR (pile cunoştinţe, relaţii) e nemuritor;
- Un stat de drept încropit în pripă acum 25 ani din relicve ale fostului regim comunist şi cu un instinct de pradă hipertrofiat;
- Un Parlament, organ reprezentativ suprem al poporului şi unică autoritate legiuitoare a ţării, simbol al suveranităţii, identităţii şi independenţei naţionale, compromis; Executiv demis în urma unei activităţi fără prea mare legătură cu interesul cetăţenesc; o Justiţie care se luptă de una singură să cureţe cangrena corupţiei care nu vrea să cedeze, din contra!
- Partide politice prost construite în jurul unor lideri ahtiaţi doar după putere; ei promovează inşi loiali, fără competenţe şi personalitate, singura ştiinţă politică studiată fiind adunarea de voturi prin orice mijloace. Odată ajunşi la putere, îşi răsplătesc binefăcătorii din bani publici, de la primul lider de partid la ultimul consilier local. Multele excepţii confirmă regula;
- Membrii şi liderii fostei coaliţii de guvernământ nu vor să înţeleagă voinţa străzii: şi-au chemat echipele de manipulatori specializaţi în mitinguri, demonstraţii şi i-au pus la treabă. A se observa că nici serviciile secrete, ale noastre şi ale altora, nu stau deoparte, fiindcă asta le e fişa postului. Televiziunile de informaţii le ţin isonul: selectează doar părerile şi imaginile convenabile unei anumite părţi a spectrului politic…
- În schimb, poporenii, o parte a presei, aceea care vrea să informeze corect, se uită mereu la ce zice strada, ca şi cum strada ar vorbi pe o singură voce, iar manipulatorii ar purta zgărzi cu clopoţei. Două exemple: Jos Iohannis! şi, să-i zicem, Partidul #Colectiv în care s-au şi înregimentat vechii veleitari. Aceiaşi de 25 ani. Vorba ceea: lac să fie că broaşte… slavă Domnului. Ar mai fi şi altele.
Aşadar o problemă sistemică bazată pe cel puţin şase necunoscute, o problemă a cărei rezolvare se poate face cică numai prin metoda întoarcerii la popor, panaceu politicianist descoperit încă din primele zile postdecembriste care până acum şi-a dovedit neputinţa: sistemul corupt şi abuziv e de neclintit, iar evoluţia spre democraţie, stat de drept şi bunăstare se face atât de încet şi în salturi, încât cetăţenii şi-au pierdut răbdarea şi încrederea.
În opinia mea, întoarcerea la popor, adică alegerile generale şi reţinerea doleanţelor mulţimilor revoltate nu vor rezolva nimic sau, mai exact, singure nu vor rezolva nimic. N-au rezolvat mare lucru nici până acum. Cheia rezolvării se găseşte în cele şase (numărul e minim şi aleatoriu, n.a.) ecuaţii ale sistemului: întronarea unor legi corecte şi complete, reconstruirea instituţiilor statului de drept pe principii valabile pretutindeni, reconstruirea partidelor politice nu în jurul unor lideri tari, ci a unor concepte şi principii care să permită selectarea membrilor merituoşi, aducerea în fruntea ţării a personalităţilor capabile şi dispuse să-şi servească propriii cetăţeni, reconstruirea din temelii a sistemelor publice de informare corectă a cetăţenilor…
Din păcate, graba de a demola sistemul corupt şi abuziv, de a înlătura toată clasa politică, nu poate duce la rezolvarea problemei prin întoarcerea la popor: preşedintele nu poate pleca fiindcă nu are cine-l numi pe prim-ministru şi nici cine promulga legile necesare, iar fără legi nu se poate construi nimic durabil. Parlamentul nu poate demisiona acum deoarece trebuie să legitimeze noul guvern şi să pregătească alegerile.
Aşadar e nevoie de realism, de un preşedinte, un Parlament şi un Executiv dispuse să facă primii paşi hotărâţi spre un regim curat. Adică, sub presiunea cetăţenească, aceleaşi instituţii care ne-au adus în actuala situaţie-limită trebuie să facă posibilă şi ieşirea. Similia similibus curantur.
Comentarii