La Editura Pim din Iaşi, a apărut recent volumul scriitorului Ion N. Oprea din Iaşi intitulat „Viaţă, viaţă…”. Şi acest volum cuprinde gânduri, experienţe, reflecţii şi evaluări istorice, sociale şi moral-civice scrise de 54 oameni de cultură sau apropiaţi de cultură din România.
Ion N. Oprea, un scriitor bine cunoscut şi la noi, în Bucovina, prin cenaclul literar la distanţă pe care l-a iniţiat şi-l coordonează cu succes, ne pune pe masă un nou volum, de 448 de pagini, cu nume de oameni, fapte, locuri şi învăţăminte de mare folos tuturor. Menţionez cu mândrie că în acest volum semnează studii şi/sau articole şi nouă bucovineni din Câmpulung Moldovenesc, Siret, Dărmăneşti şi Rădăuţi: Vasile Maftei, Aurora Sârbu, Traian Nistiriuc-Ivanciu, Mihai Bejinariu, Ioan Grămadă, Silvestru Pânzariu, Victor Cozariuc-Cossaris, Luca Bejenaru şi subsemnatul.
Volumul începe inspirat cu studiul semnat de dr. Aurel Constantin Panfil din Iaşi sub titlul „Viaţă, viaţă! Trofee şi limite”, în care alături de reflecţii de mare profunzime şi de evaluări cu un caracter aplicativ ne spune: „Îmi exprim părerea că modelele din societate demne de urmat sunt acelea care îşi trăiesc viaţa decent şi care provin din familiile unde educaţia este prioritară şi nu acelea care cultivă binele dat de protecţia exclusivă a banilor şi poziţiei sociale… Adevăratele criterii valorice, de educaţie, cultură şi bunul-simţ sunt (în România) încă înlocuite cu necinstea dată de puterea banilor”. Versurile din paginile următoare, aparţinând lui Petruş Andrei de la Vaslui, aşază într-o frumoasă armonie gânduri alese despre viaţă: „Sigur c-am să plec odată/ Undeva, să nu mai vin,/ Într-o noapte înstelată/ Am să plec să mor puţin”. O îndelungată şi elevată experienţă îi îngăduie scriitorului Vasile Fetescu să noteze un impresionant număr de aforisme despre viaţă: „Optimismul întemeiat pe realităţi este lumina vieţii; Viaţa omului este doar o clipă a timpului care curge de la neînceput spre nesfârşit; Pentru a reuşi, lecţiile vieţii trebuie temeinic însuşite”.
Mă opresc la câteva sublinieri la adresa studiilor şi articolelor scrise de suceveni. Despre umoristul şi actorul Constantin Tiron, cu o vastă activitate artistică la Câmpulung Moldovenesc, recunoscută prin cele 350 de diplome, scrie profesorul Vasile Maftei în eseul „Un multilaureat nu numai al umorului”. Interesante sunt evocările profesorului Silvestru Pânzariu din oraşul Siret despre activitatea sa printre cărţi, pe care o continuă şi acum, fiind participant la toate activităţile Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina şi nu numai la acestea. Traian Nistiriuc-Ivanciu mărturiseşte stări lăuntrice din familie, din şcoală, ca profesor de limba română, şi din viaţă, în ultimii ani ajungând la concluzia că „Sămânţa otrăvită, aruncată cu nonşalanţă de preşedinte, a rodit monstruos în relaţia şcoală-familie, aceasta din urmă turnând tristeţe şi perplexitate în strădaniile mele profesionale din ultimii zece ani”.
Cu multă fidelitate şi detalii, Luca Bejenaru de la Rădăuţi a evocat începerea carierei didactice şi întâmplarea cu încercarea de a fi recrutat pentru cariera de om al securităţii. O evocare deosebit de interesantă, dar şi plină de dovezi pentru realităţile dinaintea Revoluţiei din decembrie 1989. Cunoscutul Ioan Grămadă, deţinătorul unei mari averi arhivistice şi de artă prin Muzeul „Ioan Grămadă” Câmpulung Moldovenesc, în mod cronologic ne prezintă realităţi din viaţa sa: copilărie, adolescenţă, maturitate şi senectute. Profesorul Victor Cozariuc, în eseul său, ne demonstrează ce înseamnă în viaţa sa cifra şase, cu mai multe exemple.
Aşadar, acest volum cuprinde o mare bogăţie de idei, reflecţii şi învăţăminte, relatarea unor fapte semnificative, mărturii despre persoane şi personalităţi, dar şi despre locuri frumoase şi bine gospodărite de români. Este pe alocuri o carte de psiho-pedagogie, din care putem şi trebuie să învăţăm multe adevăruri, urmând sfaturile care se degajă din eseuri.
Comentarii