Manevrele sunt mişcări mai ample decât jocurile politice şi fac parte din strategii, tehnici de acaparare a puterii, fie ale majorităţii de guvernământ, fie ale opoziţiei, şi pot avea ca ţinte alcătuirea unei majorităţi parlamentare sau dezmembrarea alteia, păstrarea sau câştigarea guvernării, creşterea sau descreşterea încrederii în anumite formaţiuni politice şi lideri, crearea unui mainstream în favoarea unor iniţiative partizane sau personale vizând funcţii la vârf…
Însă în spaţiul nostru public se vorbeşte mai mult nu de manevre, ci de jocuri politice, ba chiar există şi o ierarhie naţională a celor mai redutabili jucători. De obicei, jocurile politice de până azi au fost de sumă nulă, fiindcă jucătorii şi-au propus ţinte proprii sau puternic personalizate. De pildă, un înalt şef trebuie schimbat cu omul nostru, chiar dacă „omul” nu are în plus competenţe şi moralitate. La fel, proiectul cutare e prost fiindcă e al lor, iar „ţara” are nevoie de al nostru… Evident că sub astfel de jocuri se ascund nu doar diverse interese personale, ci şi incapacitatea politicienilor de a acţiona în vederea binelui comun, a bunei guvernări.
Jocurile politice s-au cam demonetizat după încheierea celor două mandate ale lui Traian Băsescu. Iar asta s-a întâmplat nu fiindcă n-ar mai fi amatori de jocuri, ci fiindcă jurnaliştii, politicienii şi electoratul se prind mai uşor ca altădată. În schimb, manevrele politice iau amploare, sunt mai bine pregătite, beneficiază de sprijin logistic şi mediatic, angrenând uneori grupuri imense.
De pildă, o manevră politică importantă este salvarea membrilor marcanţi ai PSD şi a liderului acestuia, Victor Ponta, din strânsoarea DNA şi a ANI. Evident că nimeni nu va vorbi de salvare, ci de politizarea Justiţiei, de excesele de putere ale „republicii procurorilor” şi ale funcţionarilor ANI. Ca atare, aleşii se concentrează asupra modificărilor legislative pentru a face imposibile astfel de „excese”.
Manevra de sugrumare a DNA şi a ANI a trezit de mult suspiciuni în spaţiul public, acum apărând primele consecinţe: speriaţi de derapajele majorităţii de guvernământ, au intervenit ca şi altădată ambasadorii principalilor noştri aliaţi. Ocazie cu care tărăşenia a depăşit graniţele şi s-a internaţionalizat, creând nu doar PSD şi prim-ministrului un deficit uriaş de imagine. Însă urmările nu se vor limita doar la atât, ci vor provoca un clivaj şi mai accentuat între Putere şi Opoziţie, plus o radicalizare a discursului politic şi a străzii.
A doua manevră importantă este legată de Codul silvic, mascând intenţia naţionalistă a prim-ministrului de a dirija piaţa lemnului spre firme româneşti cu un atac la preşedinte. Pregătit din vreme după tipicul electoral „votaţi un român”, atacul l-a prins iniţial pe picior greşit pe Klaus Iohannis. Dar reacţia sa de a-i cere socoteală lui Victor Ponta pentru afirmaţiile de implicare în favoarea Holzindustrie Schweighofer ar putea constitui începutul sfârşitului pentru cariera de prim-ministru.
Manevra, din fericire, a fost descoperită la timp: numai coincidenţa de limbă între preşedinte şi investitorul din Austria, şi el cu destule păcate, n-a fost suficientă pentru a-l coborî pe „neamţ” în sondaje ca să-i creeze culoar lui Victor Ponta. Evident că mai sunt şi alţi doritori.
A treia manevră îi priveşte pe liberali: publicarea stenogramelor, de fapt a transcriptului unor discuţii la PNL Bistriţa cu ceva timp în urmă, se vrea o lovitură puternică de imagine împotriva fruntaşilor liberali. Faptul că transcriptul a apărut cu 3 zile înaintea publicării unui sondaj de opinie din care rezultă diferenţa în creştere a PNL faţă de PSD sugerează că beneficiarii sunt tocmai social-democraţii, ca şi în celelalte două cazuri.
Coroborând ţintele şi consecinţele celor trei manevre politice discutate mai sus, ne este tot mai clar că Victor Ponta şi PSD nu mai au răbdare şi au declanşat campania electorală, şi pentru alegerile din 2016, şi pentru prezidenţialele din 2019. O fac cu speranţa că-l vor putea neutraliza pe Iohannis şi-i vor scoate din cursă pe liberali prin dezmembrarea Noului PNL în fostele PNL şi PDL.
Comentarii