A fost unul dintre cei mai distinşi generali ai Armatei României. A excelat prin inteligenţă, cultură militară şi generală, autoritate, moralitate, disciplină şi fermitate. Devotat patriei şi armatei, veteran al celor două războaie mondiale.
S-a născut la data de 9 mai 1899 în Bucureşti. După absolvirea Liceului militar din Iaşi, a fost admis elev la Şcoala militară de ofiţeri de infan-terie Bucureşti.
Din cauza războiului, şcoala şi-a întrerupt cursurile, iar elevii au fost trimişi la unităţi pentru completarea pierderilor în luptele ce avuseseră loc. Ca urmare, elevului Teclu Iacob i s-a acordat gradul de sublocotenent şi a fost numit comandant de pluton la regimentul grăniceri, unitate cu care a participat în vara anului 1917 la luptele din trecătoarea Oituz. Întors de pe front, şi-a finalizat studiile la Şcoala de ofiţeri infanterie din Iaşi şi a continuat să lucreze timp de 15 ani în unităţi de grăniceri şi artilerie.
În perioada octombrie 1933 – noiembrie 1935 a urmat cursurile Şcolii de război, la absolvirea căreia a fost înaintat în gradul de maior. În perioada noiembrie 1935 – aprilie 1942 a îndeplinit funcţii de comandă şi de stat major în cadrul MapN (comandant de batalion la R.Z. Grăniceri, ofiţer cu operaţiile la divizie, corp de armată şi la Marele Stat Major).
În aprilie 1942 a fost numit comandantul Regimentului 27 Dorobanţi, cu care a participat la luptele de pe frontul de Est. La 13.11.1942, în luptele de la Cotul Donului, a căzut prizonier. În anul 1943, locotenent colonelului Teclu Iacob i s-a încredinţat funcţia de şef de stat major al Diviziei „Tudor Vladimirescu”, cu care a participat la luptele pentru eliberarea NV Transilvaniei de sub ocupaţia hortistă, distingându-se în mod deosebit în acţiunile întreprinse. În cursul luptelor a fost rănit şi internat la un spital militar. Deşi rănile n-au fost complet vindecate, la propria solicitare s-a înapoiat pe front, la aceeaşi divizie. Prezenţa sa în primele rânduri ale unităţilor din contact cu inamicul a insuflat curaj luptătorilor, stimulându-i în luptă. Pentru meritele sale, pentru eroismul exemplar dovedit, a fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul” clasa a III-a, cu spade, precum şi cu alte ordine şi medalii româneşti, sovietice, cehoslovace şi maghiare, fiind înaintat în gradul de colonel, iar la 23 august 1946 i s-a acordat gradul de general maior.
În perioada 1946-1975 s-a afirmat pe cele mai înalte trepte ale carierei militare, în funcţii de mare răspundere, având o contribuţie prodigioasă la întărirea Forţelor Armate şi fiind înaintat succesiv în gradele de general locotenent, general colonel şi general de armată, devenind comandant al Diviziei „Tudor Vladimirescu”, comandant al trupelor de grăniceri, subşef al Marelui Stat Major, comandant al Regiunii a 3-a Militară, prim-locţiitor al ministrului Forţelor Armate, şef al Academiei Militare Generale şi preşedinte al Comisiei superioare a Ministerului Forţelor Armate pentru regulamente.
Activitatea sa în cadrul oştirii române, în cele şase decenii de carieră militară, excelenta sa pregătire, experienţa dobândită, spiritul său plin de umor şi dârzenia cu care a acţionat pentru îndeplinirea misiunilor încredinţate, toate acestea îl reprezintă pe generalul de armată Teclu Iacob ca un ofiţer de mare valoare al Armatei Române. A iubit armata şi a servit-o cu credinţă şi devotament, afirmând mereu că „Armata este viaţa mea, fără ea nu pot să trăiesc”.
A decedat la 8 ianuarie 1976.
Cadrele militare din Armata activă şi din Armata de rezervă aduc un omagiu celui care a fost generalul de armată dr. Teclu Iacob, care, dând dovadă de patriotism şi jertfă, acţionând sub deviza „Patrie, onoare, demnitate”, şi-a făcut datoria pentru apărarea patriei sale, România.
Gl. Bg. (r.) COJOCARU ZAHARIE,
preşedintele Filialei Suceava a A.N.C.M.R.R. „Petru I Muşat”
Comentarii