Treptele

Urcând vineri spre sala în care avea să se întâmple manifestarea numită „Litere pe zăpadă” (Sala „Elena Greculesi” a Bibliotecii Bucovinei), cu cine s-a întâmplat să mă aflu pe trepte? Chiar cu doamna profesoară Taţiana Vlad-Guga (n. 13 noiembrie 1924), venind de la drum destul de lung, de la Vatra Dornei, purtând cu sine ani cât alţii nu-i pot cuprinde nici cu gândul închipuirii, darămite cu firava viaţă, totodată purtând cu sine o sumedenie de istorii (inclusiv dintre acelea ce evocă viu istoria dureroasă a Bucovinei), dintre care pe unele bănuiesc că le ştiţi evocate pe scurt de „Crai nou”. N-o mai văzusem de nişte ani (de când, într-o bună zi, ne răsări în redacţie pentru a ne da bineţe), dar am recunoscut-o înainte de a-mi arăta chipul. Mi-am potrivit pasul cu al ei, urcând trepte una câte una, şi am răsuflat odată cu ea, când mai era de suit încă un şir. „Mai sunt…?” se întrebă pe sine, o întrebă pe doamna ce-o sprijinea, iar privind mai sus părea că priveşte foarte sus, dincolo de etaje şi acoperişuri, şi totodată foarte de sus, cu tainică înţelepciune… Şi-avea să rămână cu noi, interesată şi răbdătoare, cât au ţinut manifestările. Şi-avea să fie strigată într-una din clipe, pentru a-şi primi Premiul „Traian Chelariu” al SSB, pentru Memorialistică, pentru cartea sa „Fugiţi de urgia bolşevică” (Ed. Christiana, Bucureşti, 2013), ce conţine mărturii proprii, ca refugiată din Bucovină în Bucovină, şi ale altora ca ea. Carte ce este un nimerit memento şi în aceste zile când măsurăm un sfert de veac dintr-o altă istorie.

(Şi ce credeţi? Cu acel prilej, doamna Taţiana Vlad-Guga ne-a făgăduit o carte nouă/o treaptă nouă, despre o Suceavă din urmă cu 70 de ani, de pe când era pedagogă la Liceul de fete „Doamna Maria”! Trepte înapoi şi-nainte…)