VIVIANA HUȚULEAC
– Este cunoscută activitatea pe care o desfășori pe șantierul Habitat. Ce realizări ați mai avut pe șantierul Habitat în acest an? – În acest an am găzduit patru grupuri de voluntari străini, din care 3 din USA și unu din Turcia. Primul grup a venit la Rădăuți în luna aprilie, iar ultimul în luna august. Mai așteptăm un grup din USA, în luna octombrie. Au fost selectate două familii; împreună cu ei și cu cei 39 de voluntari am reușit să săpăm fundația unui duplex, să turnăm temelia, să îl ridicăm și să îl acoperim. Asociația Habitat pentru Umanitate Rădăuți mai are și alte proiecte în desfășurare. Unul dintre acestea este programul de renovări prin care susținem familiile ce vor să își renoveze locuința cu materiale, ele trebuind să achite apoi contravaloarea materialelor în rate, ratele fiind fără dobândă. Un alt proiect pe care îl desfășurăm poartă denumirea de „Training eficiență energetică și educație financiară”. Prin intermediul acestui proiect îi îndrumăm pe tineri (și nu numai) cum să folosească într-un mod eficient resursele cu care interacționează în viața de zi cu zi: apă, energie termică și electrică; nu lipsesc nici sfaturile despre modul în care își pot gestiona mai eficient și resursele financiare. În anul ce a trecut peste 800 de persoane au participat la acest curs oferit gratuit din partea noastră, majoritatea fiind elevi ai colegiilor din municipiul Rădăuți, dar și din zonă. Am găsit directori și profesori deschiși spre a-i îndruma pe elevi să participe, ei înșiși fiind prezenți la cursuri. Oricare cetățean din municipiul Rădăuți, dar și din zonă poate beneficia de unul din proiectele noastre sau poate solicita mai multe informații la biroul nostru din cadrul Casei de Cultură Rădăuți, etaj 1, camera 15. „Este de apreciat inițiativa Uniunii Europene de a susține tinerii pentru a se autodezvolta” – Vorbește-le cititorilor și despre alte activități în care ești implicată. – În afara locului de muncă despre care am vorbit deja sunt un voluntar activ al Ansamblului Florile Bucovinei al Casei de Cultură din Rădăuți, de peste 7 ani. Activez cu drag în cadrul ansamblului, încercând să mă implic, atât cât timpul meu liber îmi permite. Simpla participare la spectacole, festivaluri, turnee și în special repetițiile ce au loc măcar de două ori pe săptămână, deși obositoare prin efortul fizic depus, îmi aduc o liniște interioară de nedescris. Încerc să mă implic și în alte activități ca voluntar. Trebuie să recunosc că mă atrag, în special, cele cu caracter cultural; fie teatru, poezie, dans sau doar muzică… simt nevoia să fiu acolo. Nu vă puteți da seama ce simt atunci când sunt plecată sau, pur și simplu, nu pot participa la un eveniment de acest gen din cauza lipsei de timp: nu îmi trebuie pedeapsă mai mare! Am participat la diferite traininguri, atât în țară cât și în străinătate, de-a lungul ultimilor ani. Este de apreciat inițiativa Uniunii Europene de a susține tinerii pentru a se autodezvolta. Aș enumera aici doar câteva din cursurile la care am participat, încercând să învăț cât mai multe, de la realizarea de film, unde în mai 2011, în Danemarca, am făcut parte din cea mai premiată echipă, cu un film scurt despre voluntariat, până la managementul voluntarilor, leadership și scrierea de proiecte europene (Belgia 2010, Elveția 2011, Spania 2012, Austria 2013) și, nu în cele din urmă, fiind inițiatorul, dar și liderul echipei ce a reprezentat România în Portugalia, în 2012, în cadrul unui proiect „Dansează pentru o schimbare”, dar și participant în cadrul proiectului „Tineri artiști pentru incluziune socială” din anul 2013, Italia. – Este activitatea ta profesională așa cum ți-o dorești? – Câteodată da…, câteodată nu! Sunt tot timpul ocupată, ceea ce e bine, zic eu. Sunt o persoană activă și dacă nu aș fi implicată în așa multe activități cred că la un moment dat mi s-ar părea ceva neobișnuit. Câteodată este însă prea mult. Cel puțin vara nu am aproape deloc timp liber pentru mine. Mulțumirea sufletească de seara și gândurile pozitive că am putut ajuta niște oameni (ce au nevoie de mine pe parcursul zilei) șterg ca un burete toată oboseala și odată băgată în pat pleacă și somnul, iar planurile pentru a doua zi își fac loc încet, încet în mintea mea. Nu știu de mult ce înseamnă să mă plictisesc și când aud diferite persoane că spun acest lucru, devin destul de critică: doar dacă nu dorești, nu te implici! Acesta este și unul din motivele pentru care sar în ajutorul tuturor care spun că se plictisesc, dar ar vrea să facă ceva. Vin în întâmpinarea lor cu diferite „oferte” de voluntariat, în concordanță cu pasiunile lor, dar și cu ce ar dori să învețe. Cer, în schimb, un singur lucru: seriozitate! Am avut mulți oameni, tineri în special, ce au dorit să voluntarieze. Lipsa de seriozitate i-a făcut însă să renunțe singuri. Ceilalți însă au mers mai departe, cu capul sus, stagiile de voluntariat al căror mentor am fost fiind apreciate de profesori universitari sau chiar angajatori. „Curiozitatea de a cunoaște culturi noi, oameni noi și de a-mi face noi prieteni a devenit o pasiune și e un lucru fără de care nu aș putea merge mai departe” – Ce proiecte ai? – Din punct de vedere profesional am ca obiectiv finalizarea a două duplexuri, în care vor locui 4 familii aflate în nevoie din municipiul Rădăuți. De asemenea, pe partea de renovări ne propunem să ajutăm măcar 10 familii și, bineînțeles, vreau să continuu proiectul de training de eficiență energetică și educație financiară. Îmi propun, de asemenea, să găsesc cât mai mulți susținători și viitori parteneri care să mă susțină pentru a duce la îndeplinire aceste proiecte. Iau în considerare și participarea la câteva proiecte de anvergură internațională, aplicațiile fiind deja trimise către organizatori, dar până la primirea răspunsului lor final poate dura de la câteva săptămâni la câteva luni, aceste proiecte fiind propuse spre desfășurare la sfârșitul anului 2014, cât și pe parcursul anului 2015. Curiozitatea de a cunoaște culturi noi, oameni noi și de a-mi face noi prieteni a devenit o pasiune și e un lucru fără de care nu aș putea merge mai departe. Poate părea ciudat, însă am ajuns la a-mi numi frați și surori persoane care sunt la mii de kilometri depărtare, pe alte continente, dar care sunt atât de aproape de mine și arată preocupare pentru ceea ce fac, uneori parcă mai mult decât mulți din cei care mă înconjoară zi de zi. Este minunat să fii înconjurat de oameni sufletiști, fără ca ranchiuna și invidia să facă parte din aceste prietenii. Îmi place să cred că așa sunt persoanele pe care le consider a-mi fi prieteni și că tot timpul fac precum fac și eu: spun lucrurilor pe nume, chiar dacă într-un moment anume s-ar putea să nu le fie pe plac ce aud, însă prefer să audă de la mine și nu de la alții. Apreciez corectitudinea și sinceritatea, atât în relațiile de prietenie, cât și în cele profesionale. – Care este opinia ta despre modul în care văd rădăuțenii voluntariatul? – Mă bucur să văd că în special tinerii din ziua de astăzi sunt mai deschiși spre activități de voluntariat. I-am întâlnit în școlile generale și în licee. Cred că deschiderea spre voluntariat pornește din familie, de la școală, dar și din mediul în care aceste persoane își desfășoară activitatea. Dacă nu sunt informați despre opțiunile pe care le au și în același timp încurajați spre a face ceva, copiii sau adolescenții nu vor acționa. Puțini sunt cei ce caută singuri oportunități de voluntariat, cel puțin la noi în oraș. Cât despre ceilalți, nu vreau și nu pot să îi critic; încerc doar să îi înțeleg. E destul de greu să îți câștigi o pâine. După ce lucrezi 8, 12 ore pe zi sau chiar mai multe ești prea obosit să te mai implici și în alte activități cu caracter de voluntariat. Sunt totuși persoane care din milă sau din simpla preocupare pentru un anumit domeniu găsesc timp și pentru asta. „Putem schimba; prin fapte, prin vorbe sau prin dans, considerându-l, pe acesta din urmă, limbajul ascuns al sufletului” – Ai vreun mesaj pentru rădăuțeni? – În spiritul întrajutorării dintre semeni, aș vrea să îi îndemn să fie mai atenți la nevoile aproapelui și să nu ezite să le sară în ajutor atunci când o pot face, așa cum pot. Câteodată un simplu „Ce faci? Ești bine?” poate însemna enorm pentru cineva. Ghidându-mă după citatul lui Mahatma Ghandi „Fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume” am reușit să schimb, să conturez sau să îndrum, de la mic la mare, persoane dragi mie: de la copiii a căror învățătoare am fost, la colegii de serviciu sau din ansamblu cu care interacționez atât de des, la familii pe care încerc să le sprijin, la voluntarii ce doresc să învețe ceva nou, până la persoane pe care nu le cunosc prea bine, dar îmi oferă această oportunitate la un moment dat. Putem schimba; prin fapte, prin vorbe sau prin dans, considerându-l, pe acesta din urmă, limbajul ascuns al sufletului. Am fost, la rândul meu, conturată ca personalitate de părinții a căror fiică recunoscătoare le sunt, de bunicii de care mi-e dor în fiecare zi, ce nu mai sunt printre noi, de dascălii și diriginții ce m-au învățat de-a lungul anilor (pornind de la grădiniță și terminând cu studiile superioare de masterat) pe care nu îi pot uita niciodată, a căror personalitate și-a pus puternic amprenta asupra omului ce sunt astăzi, de colegii de serviciu ce mă susțin și, nu în ultimul rând, de la toate persoanele cu care am interacționat de-a lungul timpului și care m-au făcut să devin mai puternică, m-au învățat să lupt, dar și să mă bucur de viață. Nici animăluțele nu fac excepție; iubirea necuvântătoarelor este ca un ocean imens: oferă și nu cer nimic în schimb. Așa că mai avem încă mult de învățat și de la ele! După cum spunea și Aristotel: „Nimeni nu poate trăi fără prieteni, chiar dacă stăpânește toate bunurile lumii”. Consemnează MĂLINA ANIȚOAEI Foto: DORU CLIPA
Comentarii