Privește Maică pe Pământ, Unde-i durere și amărăciune, De când meridianele s-au frânt Și-i sânge-n orice Rugăciune! Precum pe vremuri a venit Arhanghelul la Tine cu vești bune Lângă altarul preacinstit Vrea Domnul oaste să adune! E Fiul Tău cel zămislit În haină albă de mireasă, Ce-a fost în lume răstignit Și care Te-a adus acasă! Oricât am plânge rătăcirea Și ereziile păgâne și severe La Fiul Tău e Mântuirea Că a învins orice durere! Numai Măicuța cea sfioasă Se roagă încă pentru noi, Să fim în oastea lui aleasă, Alături de martiri și de eroi! CONSTANTIN BOBOC
Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

























Comentarii