Dumitru TEODORESCU
Ne scrie Traian C. Simionesei, din Roșcani – Liteni, care ni se plânge că s-a adresat în două rânduri, în scris – cam târziu, este adevărat – CAR Liteni ca să fie informat asupra „anilor cotizați în CAR Liteni, cât și fondul social al mamei mele”, după decesul căreia nici ajutorul de înmormântare nu l-a obținut. Nici CAR-ul amintit, dar mai ales nici superiorii acestuia nu au avut elementarul impuls de a-l lămuri pe feciorul uituc al mamei că n-au rămas bani după ea și că degeaba speră să ia vreun leuț de la ei și că despre ajutor de înmormântare, nesolicitat la timp, nici nu poate fi vorba. N-au avut pix, n-au avut hârtie de scris și nici bani de timbru poștal. Au avut însă istețimea să-i sugereze verbal celui a cărui mamă a murit acum 15 ani că, chiar dacă ar fi ceva bani în contul defunctei, suma se… prescrie după 3 ani. Dacă așa ceva scrie în statut, atunci acela nu este actul fundamental al unei așa-zise instituții financiare, nebancare, dar care, credem noi, funcționează cam după regulile celor bancare. Iar dacă e așa, care bancă îți confiscă banii din cont după 3 ani?! De la fostul director al Sucursalei sucevene a Băncii Comerciale Române, dl Dumitru Cucu, am aflat că banca sa încă gestiona un cont… din 1929! Este adevărat că banii se împuținează pe măsură ce banca își încasează comisioanele de întreținere a contului, dar acesta nu a trecut niciodată în proprietatea băncii! Reamintim, de asemenea, vajnicilor pensionari care conduc banii camarazilor lor de vârstă și de venit că țara aceasta a plătit milioane bune de dolari Suediei, chiar dacă datoria e de acum un secol! Cine le dă dreptul lor să confiște banii femeii, ai urmașilor acesteia? Dacă e vorba de statut, atunci acesta e dator să respecte legislația țării. Asta dacă statutul mai este emanația celor ce s-au asociat și nu doar a comitetelor directoare despre care nu se știe bine cine, când și unde s-au ales. Și care adesea angajează în sistem oameni care n-au ajuns încă să afle ce e aceea o pensie, cu ce se mănâncă și cum se gospodărește ea; ei câștigă un salariu. Ne asumăm riscul de a ni se potopi redacția cu scrisorile pensionarilor care-și mai amintesc de adunarea generală în care și-au ales actualele conduceri ale Caselor de Ajutor de care aparțin. Dacă pierdem acest așa-zis rămășag, vom recunoaște sus și tare că țara aceasta mai este democratică. Chiar și pentru amărăștenii cărora deasupra capului le atârnă deja sabia… Nemiloasei, aflați, iată, la îndemâna membrilor de aici, de pe pământul drag al țărișoarei noastre scumpe.
Comentarii