Nimic mai de soi nu abate schimbarea schimbării schimbate

Abilitatea de a face din alb negru, mătrăgună din crin, cremene din mămăligă și așa mai departe, în ambele sensuri, nu cunoaște limite, pentru că și fantezia care o servește (ascultă-i pe ducătorii de vorbe ai partidelor și altceva nici că-ți mai trebuie) este nemărginită.

 

Ele – abilitatea cârpaciului și fantezia palavragiului, plus gogonatele – se desfășoară în trap săltat în perioadele așa-zis potolite și în galop tropotit în cele clocotitoare, cum ar fi preelectorala în care am început să ne scăldăm prin a ne bălăcări. Pentru toate acestea și destule altele aidoma, există metode practice de punere în operă, sisteme patentate de-a lungul timpurilor și perfecționate de-a latul lor, care – ca toate cele de pe lumea asta, mai puțin repartizarea cheltuielilor comune la bloc și a subvențiilor pe cap de primar vopsit partidistic – pot fi supuse analizei, sintezei și organizării sistematice. Așa cum avem o tablă a înmulțirii în materie de contrabandiști, un tabel al elementelor (chiar dacă încă deschis, ca un cont de ajutorare fără înghesuială la subscriere), o roză a vânturilor de care vânturile serioase nici nu se sinchisesc, un mers al trenurilor în și mai evident dezacord cu el însuși, putem avea și un ghid – măcar orientativ, pentru început – al tacticii și strategiei schimbărilor la față, un fel de nomenclator, de memorator procedural în materie, util mai cu seamă diletanților, amatorilor, sforarilor cu caș la gură și altor valori în plină ascensiune. Întreprinderea ar fi, dacă te uiți bine la dedesubturile ei, migăloasă nu prin diversitatea operatorie, ci prin infinitatea de situații asupra cărora se operează; menționez că mă refer numai la intervențiile cu mănuși, întrucât datul cu parul a devenit – de mult – antologic. Ar mai fi, chiar dacă o privești pe deasupra, handicapată de subtilitatea (de trei parale, dar subtilitate!) celor ce mânuiesc presupusul bisturiu ori clasica bâtă. Mai este și subiectivă, dat fiind că se alimentează din același suc propriu în care se conservă. Și obiectivă, deoarece n-ai ce-i face. Și relativă, că fără relații nici frunza nu se mișcă. Are, adică, o sumedenie de justificări pentru a o socoti sortită, din capul locului, celui mai rușinos eșec cetățenesc. Ca să vedeți cum poate deveni victorie un eșec de răsunet, vă redau începutul însemnărilor unui erudit în tema schimbării care începe și nu se mai termină: pârâie bugetul, cârâie fiscul, mârâie contribuabilul, hârâie propaganda, bârâie FeMeIul, sfârâie sărăcia, se târâie economia.