Alex Marasin, tenismenul sucevean care face performanță pe „stomacul gol”

La 18 ani era cel mai bun junior al României. Campion național la dublu și multiplu câștigător de turnee naționale și internaționale, Alexandru Marasin este cel mai bun tenismen al Sucevei. Originar din Suceava, Marasin (20 ani) a urcat pas cu pas atât în ierarhia națională (unde a ajuns între primii zece jucători ai țării), cât și în clasamentul ATP, unde este aproape de primii 1500 de tenismeni ai lumii. Din păcate, fără un sprijin financiar consistent, Alexandru nu poate călca pe urmele mai celebrilor stângaci Nadal, Verdasco sau Feliciano Lopez. Iubește zgura și hardul, dar tenisul nu este doar „sportul alb”. Este și cel mai scump sport.
 

Alexandru MARASIN

Alex Marasin a început tenisul la Suceava. S-a uitat la televizor, i-a urmărit pe Agassi și Roddick și s-a dus la cel mai apropiat teren de tenis. Practică tenisul de la 12 ani – Alex, spune-mi cum te-ai apucat de tenis? – Urmăream la TV meciurile de tenis ale jucătorilor care erau în vogă atunci. Aveam 12 ani și într-o zi am zis să mă duc la terenul de tenis, să văd dacă pot face și eu ce văzusem. L-am rugat pe domnul care era acolo să-mi dea o rachetă. Mi-a dat una de lemn și am început să joc la perete. După câteva zile m-a văzut domnul antrenor Mihai Pop, care m-a chemat la antrenamente la clubul Select. Am acceptat pe loc și de atunci m-am apucat serios de tenis. – Ce a urmat? – Au urmat doi ani de antrenamente la Suceava, după care am participat la primul turneu. Îmi amintesc și acum că am mers la Botoșani și am câștigat acel concurs. Prima participare, primul turneu câștigat. – Nu e puțin lucru. Bănuiesc că deja cineva pusese ochii pe tine. Așa-i? – Când aveam 15 ani am plecat la Dinamo Brașov, unde m-am pregătit cu Moses Bella și am început să particip la mai multe turnee naționale. Ulterior am mers la Academia dlui Dinu Pescariu, unde după câteva luni am început să particip atât la turnee naționale, cât și internaționale. Acolo fiind, am câștigat Internaționalele României ce au avut loc la Balș. De acolo am plecat la TC Pamira Sibiu, unde au urmat turneele câștigate la Internaționalele Ungariei și Cehiei. De anul viitor va fi legitimat la CS Select Suceava ! – Ce a urmat? – O perioadă am evoluat la TC Pamira Sibiu, iar acum, recent am participat la Naționalele României pe echipe, unde am concurat cu dublă legitimare pentru Tenis Club București. Am revenit la Academia dlui Pescariu, unde mă voi pregăti în continuare, iar de anul viitor voi fi legitimat la CS Select Suceava. – De ce te-ai întors la TC București? – Acolo sunt jucători foarte valoroși cu care mă antrenez! – Cine? – Mă antrenez cu Victor Hănescu, Victor Crivoi și Robert Coman. – Alex, zi-mi care crezi că sunt atuurile tale pe terenul de tenis? – Serviciul și forehandul de stânga. Eu sunt stângaci și cred că acest lucru mă avantajează. Mai am de lucrat mult la mental. Mă timorez la mingile decisive și de aceea, ori de câte ori mă uit la TV la un meci de tenis, urmăresc marii jucători cum se comportă atunci când joacă mingile decisive. Rafa Nadal îi este idol – Apropo de marii jucători. Ai un idol? – Rafael Nadal. – De ce? – Îmi place voința lui pe teren și loviturile din alergare. Are mișcări naturale și vrea tot timpul să câștige. – Ai avut ocazia să-l urmărești pe viu? – Da. L-am văzut în SUA. Când eram la un turneu acolo el se antrena la celebra academie a lui Bolletierri. L-am văzut și pe Federer la un meci de Cupa Davis de la București, România-Elveția. Ar fi vrut să devină din nou campion național la dublu. Acesta e cel mai mare regret al său – Bun. Mi-ai spus ce ai realizat, dar care e cel mai mare regret al tău de până acum? – Îmi pare tare rău că nu am câștigat recent Naționalele la dublu cu Alexandru Carpen. Am avut meciul în mână și l-am pierdut. Tocmai de aceea trebuie să lucrez mult la moral. Pur și simplu îmi tremură mâinile la mingile decisive. – Care e suprafața ta de joc preferată? – Zgura și hardul. Pe iarbă nu am jucat niciodată. – Poate o să ajungi să joci la Wimbledon… – Mi-aș dori. – În afară de tenis, cu ce te mai ocupi? – Îmi place să joc fotbal cu colegii de la București. Jucăm între noi. Avem teren acolo. Ascult muzică, cel mai mult house, rockul nu-mi place, iar de cele mai multe ori în timpul liber merg la sala de forță. – Așa se explică unul dintre atuurile tale, serviciul… – Probabil. – Chiar! Ai fost măsurat vreodată la viteza serviciului? – Sigur. Cel mai bun serviciu al meu a fost de 217km/h. Iubește departe. Carla e peste mări și țări dar îi oferă motivație și liniște – Nu-i rău deloc. Încă puțin și ajungi la recordul lui Karlovic. Mi-ai spus de pasiuni, dar ești un tânăr de 20 de ani, sportiv, chipeș, care, mă gândesc eu, e imposibil să nu aibă și o iubită… – Am. Am o relație cu o româncă stabilită în Australia. – Cum o cheamă și cum ține relația la așa mare distanță? – O cheamă Carla. Și ea e jucătoare de tenis. E posibil să revină în România. – Altfel va trebuie să ajungi tu să joci cât mai mult în Australia, la Auckland, Brisbane și Australian Open… – E drum lung până acolo, dar cine știe? Oricum ea mă motivează și îmi oferă liniștea de care am nevoie în unele momente. Nea Jean îi supraveghează îndeaproape – Când urmărești un meci de tenis la TV, ce anume te interesează? – Mișcarea din teren și gesturile jucătorilor atunci când câștigă o minge sau o pierd. E foarte important să știi să gestionezi momentele de criză. E un capitol la care eu mai am de lucrat. – Și ai pe cineva care să te îndrume în acest sens? – Da. Vorbesc zilnic la telefon cu dl profesor Buzoianu. Sub îndrumarea dumnealui fac pregătirea fizică și mă sprijină mult și din punct de vedere mental. De fapt, mare parte din realizările mele de până acum i se datorează și domnului Buzoianu. A bătut un jucător de Cupa Davis al României – Spune-mi care e cel mai puternic adversar cu care ai jucat până acum? – Andrei Pavel. Dar cu el am jucat neoficial. Oficial, Victor Ioniță, pe care l-am și bătut într-un moment în care el era om de bază în echipa de Cupa Davis a României. – Ce îți lipsește ca să ajungi mai sus? – Trebuie să mă pun la punct cu mentalul, cu gestionarea momentelor cheie din timpul unui meci și să am bani să particip la cât mai multe turnee internaționale pentru a putea aduna puncte și a urca în clasament. De exemplu, acum unii colegi de-ai mei sunt la turnee în Turcia sau în alte părți. Eu nu pot merge pentru că nu am bani. Îmi trebuie cel puțin 1000 de euro să merg la un turneu în afară. – Multă baftă în continuare!

Print Friendly, PDF & Email

Etichete:

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: