Plugușor vultureștean

Aho! Aho! Opriți pe loc Plugu-n brazdă cu noroc! Și sunați din zurgălăi, Să se știe peste văi, Că venim din Vulturești, Spate-n spate cu Bunești, Cu Bosanci și cu Udești, Cu Liteni și Preutești Și-am venit îndata mare, Să vă facem o urare Într-o zi de sărbătoare, Poate chiar de-o alinare, Căci trăim vremuri proscrise, Cu tăieri la zi reduse. Și-acum vă-ndemnăm flăcăi Mai strigați o dată hăi! Hăi! Hăi!

 

Sugari, pensionari, Șomeri și bugetari, Și desigur boschetari, Opintind abia duc caru’ De nevoi și de amar(u). Și-acum vă rugăm flăcăi! Mai strigați o dată hăi! Hăi! Hăi! Căci „poporul suveran” A rămas fără suman, Fără glie, fără neam. Buhul pleacă în afară, Că nu are rost în țară, Sărac în țara săracă, Sărăcia te apleacă, Și te face chiar neom Proaspăt coborât din pom Și-ncă vă rugăm flăcăi! Mai strigați o dată hăi! Hăi! Hăi! Noi cei de la coada vacii, Înapoi tot dăm ca racii, N-avem vite pentru plug, Nici măcar n-avem un plug, N-avem cum lucra ogoru’ Pârloaga sau pămâncioru’. Motorina și-agregatu’ Sperie și-acum tot satu’. Prețurile sunt de top Ca în vremuri de potop. Și-acum vă rugăm flăcăi Mai strigați o dată hăi! Hăi! Hăi! Vai de bietu’ „traistă goală”, Când dă peste el o boală Nu știu zău de se mai scoală, Moare săracu cu zile Fără bani și fără pile, Și-l duc alții-n țintirim Cu deviza: „Toți muncim!”. Și-acum iarăși măi flăcăi Mai strigați o dată hăi! Hăi! Hăi! Școala noastră-i școală mare, Încă în sărbătoare De un veac și jumătate La Pleșești se face carte Însuși Cuza „domn cel mare” A făcut școlii urare La-nceput, la-nființare Ș-apoi când trecea pe-aici Când erau bunicii mici, A intrat în școala noastră Și-a spus: „Zbor de pasăre măiastră!”. Și-acum vă rog flăcăi! Mai strigați o dată hăi! Hăi! Hăi! Ajungând pe la chindie, Ne oprim la Primărie, Unde-i mare veselie. „Hai noroc să trăiești, Gică! Să trăiești mata, Costică!”, Trai neneacă de-un deceniu, Peste-al nostru vechi domeniu. Votul nostru-i de vânzare Cine dă mai mult îl are Patru ani „o duce fest” „E boier, e domn onest”, Patru ani nu dă socoată, Nici chiar de-ar avea amantă, Totu-i merge ca pe strune Viața hărăzită-n bune Acareturi cu nivele, Chefuri berechet, manele, Mai recent chiar vuvuzele, Linia de vrei s-o tragi, Ți-i rușine de cei dragi, C-ai ars gazu’ de pomană Ca un trântor în stupină. C-ai fost lung prea lung de mână, Și te pregătești din nou Pentru-n alt mandat mai nou, Nu se știe dac-acum Nu rămâi uitat în drum. Iară-și vă rugăm flăcăi Mai strigați o dată hăi! Hăi! Hăi! Și cu zvon de zurgălăi Peste dealuri, peste văi, Cu prelung, prelung ecou Am ajuns și la „Crai nou” Gazdă-aleasă, primitoare, Ca de zi de sărbătoare Ne-a primit frumos în casă, Îmbiindu-ne la masă, Cu bucate-mpărătești Din ținuturi strămoșești Adunate din vechime, Pentru a noastră românime. Mulțumim‚ gazdă aleasă, De primire și de masă, Hrana zilnică ne-o dai E ca florile de mai, E chiar fagure de miere Singura de (mai) dă putere Și-nc-o dată măi flăcăi! Mai strigați o dată hăi! Hăi! Hăi! Să trăiești jurnal de soi, Liniștea să ne-o ogoi, „Să ne lași limba pe brazdă” Ca prestigioasă gazdă. Terminându-mi urătura Măi flăcăi strigați: ura! Ura! Ura! Și să știți că mai trăiesc Și mai jos mă iscălesc MIHAI NICHITA, Pleșești