Pe numele său adevărat Alexandru Astălușiu, s-a născut la 4 martie 1924 în familia unor învățători din localitatea Șanț, județul Bistrița-Năsăud. Urmează școala primară la Sângeorz Băi, iar liceul la Bistrița, Cluj și Brașov, unde își trece și bacalaureatul. Pseudonimul de Lucian Valea și-l oficiază în anul 1957. ÎnCiteşte

Am citit cu interes, dar vă declar cinstit și cu ceva surprindere și mâhnire, articolul dlui Ioan Țicalo, apărut în ziarul „Crai nou” din 3 septembrie a.c., sub titlul „1963 – începutul învățământului universitar sucevean”.   Surprinderea și mâhnirea desigur mi au fost provocate de unele „aprecieri” asupra unora dintreCiteşte

Suntem, orice s-ar spune, în criză de modele, de acel fel de repere care „ne-au luminat calea, adevărul și viața”. Despre care am crezut, o bună bucată de vreme, că sunt ființe deosebite de noi, trimise de Doamne Doamne să ne învețe ca să ajungem ca ele.   Chiar dacăCiteşte

Două au fost evenimentele de suflet ale localității noastre, care, neapărat, meritau știute de lume.   Evenimentele priviștesc (priviștesc: despre un lichid ce dă afară dintr-un vas prea plin; verb: conj. a IV-a a priviști, indicativ prezent) de istoria multiseculară de pe valea Șomuzului Mic. Astfel că din noianul acestoraCiteşte

Am un adevărat cult pentru dascălii ostenitori, meticuloși, prizonierii lucrului bine făcut și încrezători că altarul și catedra sunt obiecte de venerație veșnică.   Ei, știuții și neștiuții ăstui neam, rup din ființa lor părticica de suflet pe care o zidesc în Edificiul lui Manole pentru dăinuirea din veac. PeCiteşte

(17 iulie 1942 – 22 ianuarie 1997) Misi, așa cum era cunoscut în cercul de prieteni și colegi, nu mai este printre noi de 15 ani și mai bine. S-a dus, așa, tam-nesam, într-un ianuarie dulceag, aproape de sfârșit de veac douăzeci, în lumea îngerilor să le vorbească și lorCiteşte

Un politruc de cursă lungă, „nu spun cine, persoană im-portantă”, ne-a cam ținut sâmbetele, cică nu prea știm să votăm, așa că „vrei nu vrei, bea Grigore agheasmă”. Iar noi, cei de pe valea Șomuzului Mare, o ducem precum „puiul în câlți”, când îndrăznim să ieșim cu căruța, cu teleguțaCiteşte

Țin minte, cred, că eram cu creștetul cât masa când mama îmi spunea dojenitor: „Azi trebuie să stai ca sfântu pe …., că vine la noi dom’ profesor”. Și stăteam, căci muream de curiozitate să-l văd pe dom’ profesor. Nu-i vorbă, că și biata mamă mă pregătea din vreme cuCiteşte

Din șirul impresionant de intelectuali „zburătăcit” din Pleșeștiul meu drag, Vasile Irimia, profesorul director ocupă un loc deosebit într-o ierarhie de vârf a valorilor cu rang de model.   Răsfoind cu atenție însă paginile istoriei prezente îți dai seama cu ușurință că prof. Vasile Irimia se găsește pe același piedestalCiteşte

(21 iulie 1906 – 4 noiembrie 1966) Om de cultură, poet, prozator, dramaturg și filosof, profesorul Traian Chelariu a strălucit aidoma unui meteor pe cerul unei „Bucovine care ne doare”.   Și asta nu numai datorită obârșiei sau pregătirii sale (la Universitatea din Cernăuți), ci mai ales că ultimii doiCiteşte