Minunea

Scriam în vară, constatam adică în acest colț de pagină că din ce în ce mai puțin i se acordă atenție sesizării prin presă a unor neajunsuri, semnalarea lor trecând pe lângă ochii, urechile și decizia în consecință aparținând autorităților. Coroborând această realitate cu actuala „stare a presei scrise”, concluzia pare a fi una asociată zonei crepusculare. Lumea, autoritatea care mai citește un ziar, o face mecanic, neinteresată în realitate și nedispusă, dacă are posibilitatea, să schimbe în bine ceva. Două semnale recente contrazic însă, atât de timid cât pot ele s-o facă, o asemenea gravă constatare.

 

Sâmbătă, chiar de dimineață, personajul la care făceam aluzie în tableta zilei, nenumit acolo și cred că destul de bine pitit între fraze, m-a sunat ca să mulțumească pentru ce scrisesem, omul recunoscându-se din descrierea făcută și simțindu-se îmboldit să spună ce a spus la telefon. Luni, un bătrân cititor al ziarului, unul care-ți scoate ochii și pentru cea mai mică scăpare a corecturii, ne dă și el, aproape încântat, telefon: „Nu mi-a plăcut că niște poze erau întunecate, ai unele titluri prea mici etc. etc. Te-am sunat însă să-ți spun că, culmea!, poliția face ordine în stațiile de autobuz ale Sucevei. Dă amenzi șmecherilor ce-și parchează mașinile acolo, este scandal, c-așa-i românul, nu te joci cu «dreptul» lui, dar se dau amenzi. Am auzit că și băiatul ăla care și-a parcat mașina poliției în stație a încasat-o de la comandant. E de bine!…” E, într-adevăr, de bine. Dacă n-o ține minunea doar câteva zile. Vă reamintim că am publicat recent un reportaj cu starea stațiilor de autobuz, doar două dintre multele înscrise pe traseul lung al autobuzelor nefiind ocupate de mașinile particulare parcate acolo.