Cea mai mare parte a clienților interesați să cumpere reportofoane digitale, surprinzător, nu sunt jurnaliștii suceveni, ci studenții. Vânzătoarea unui magazin de profil din municipiul Suceava ne-a informat că “învățăceii” investesc bani grei în micile aparate, ca să înregistreze cursurile predate de profesori.
Deși se spune că studenții se confruntă adeseori cu lipsa banilor, când vine vorba de tehnologie se costată că nu acceptă jumătăți de măsură. Ei cumpără din magazine sau comandă pe internet cele mai performante și evident scumpe reportofoane. Investiția este făcută mai mult pentru perioada de sesiune, reportofonul fiind, după cum am aflat, “cheia și lăcata” unei moderne tehnici de copiere. “Recunosc că mi-am cumpărat reportofon. Colegul meu de cameră are unul mai bun, pe care a dat 700 de lei. Inițial l-am cumpărat cu scopul de a dovedi cât de corupt poate fi un cadru didactic. Am vrut să-l înregistrez în timp ce îi cerea prietenei mele, studentă în Iași, bani pentru promovarea unui examen. Între timp am renunțat. În toamnă am luat reportofonul la cursuri și mi-am dat seama că nu mai are rost să le scriu, ci pot doar să le înregistrez. Pasul doi constă în descărcarea, sub formă de track, a cursului de pe reportofon pe calculator. Dacă reușesc să copii sau nu cu el la examene este problema mea și nici nu am de gând să torn alți colegi. Din punctul meu de vedere fiecare trebuie să se descurce cum poate”, ne-a mărturisit un student sucevean. Un aspect este cert. Metodele de copiat sunt tot atât de vechi ca și studenția. Dar au evoluat, totuși cu timpul, de la “trasul cu ochiul” în carte sau în cursul ascuns în bancă ajungându-se acum la utilizarea unor tehnici dintre cele mai performante. Banala fițuică, a cărei mărime este stabilită în funcție de lungimea mânecii sau a fustei, a fost înlocuită cu casete înregistrate și redate cu ajutorul minicasetofoanelor cu căști sau chiar cu mesaje redate cu ajutorul telefoanelor celulare, al pagerelor și agendelor elec-tronice.
Comentarii