40 de familii din blocurile din satul Molid, comuna Vama, sunt în postura de a nu mai putea folosi terenul din preajma imobilelor în care locuiesc. Ele s-au trezit în urmă cu mai mult timp că suprafața de câteva zeci de metri pătrați, pe care o foloseau de zeci de ani, este proprietatea vecinilor de peste gard, SC Molidul SA (fosta fabrică de mucava și cartoane), iar dacă vor să se folosească în continuare de ea trebuie să-o cumpere. Situația ar fi firească și în conformitate cu legile proprietății, dar ceea ce se petrece acolo ar fi cel puțin un abuz moral, pentru care nu s-a inventat încă pedeapsă. Această bucată de pământ nu servește intereselor comerciale ale SC Molidul (ce nu mai este demult productivă), reprezentând doar o afacere pentru proprietarul ce vrea să scoată niște bani în plus. De cealaltă parte, familiilor în cauză le este mai mult decât necesar pământul respectiv cât timp s-au ajutat de el în încercarea de a duce, cât de cât, un trai normal. Nu astfel au judecat și reprezentanții autorităților locale ale comunei Vama, care, indiferenți la efectele sociale suferite oameni, i-au lăsat să se descurce singuri.
Locatar de bloc, cu magazie de lemne și coteț de găini în curte Povestea acestei suprafețe, a cumpărării ei și, mai ales, a efectelor pe care achiziția le-a avut asupra localnicilor în cauză a început în urmă mai mulți ani, abia când atât primarul de atunci al comunei Vama, cât și ei înșiși au aflat de fapt că pământul are din nou stăpân, unul deloc dispus la concesii de natură soci-ală. Privatizată în 1990, SC Molidul SA și-a disponibilizat cam tot atunci toți cei aproximativ 1000 de angajați și, aproape părăsită, a fost preluată ulterior de Fondul Proprietății de Stat. De acolo a fost achiziționată, cu tot cu bucata de teren în discuție (în total, 108.957,5 mp), de un nou patron, Pascali, care și-a numit om de încredere, drept custode, pe o anume doamnă Brândușa Popescu. Oamenii din Molid știau că fabrica, atunci când funcționa, dar și după ce a fost făcută bucăți și dată la fier vechi, se întindea – de zeci de ani, așadar, – pe o anume suprafață de teren, delimitată de un gard. În vremurile de prosperitate ale fabricii de cartoane s-au construit, dincolo de acest gard, ca locuințe de serviciu, două blocuri cu patru etaje și alte trei mai mici, cu câte patru apartamente, pe o bucată de pământ despre care se știa că este în proprietatea statului, teren niciodată revendicat. Familiile mutate în aceste imobile, familii nevoite, anapoda, să trăiască la țară, dar în condiții de oraș, au nivelat pământul în jurul clădirilor și, cu mijloace proprii, au înălțat în timp câte o construcție. În majoritate, aceste construcții au devenit, ca în multe localități din județ, depozite de lemne (apartamentele din bloc fiind încălzite cu sobe), dar și uscătoare, cotețe de găini, magazii cu diferite utilități, necesare traiului lor de „orășeni” în mijlocul satului. „Ne-am gospodărit cum am putut. Traiul la bloc, dar la țară, nu e unul de invidiat. Oamenii și-au construit aici câte o magazie în care țin ce ar fi trebuit să țină, dacă ar fi locuit ca ceilalți, la case. Și asta durează de zeci de ani, fără să ne fi interzis nimeni nimic, știind că e pământul statului și că cel al fabricii e de la gard încolo. Acum ne-am trezit brusc că trebuie să cumpărăm terenul dacă vrem să-l folosim și amenințați că se bagă buldozerele și ni se strică magaziile”, ne-a declarat Iulian Pricop, unul dintre locatari. De la primele avertizări au mai trecut câțiva ani pentru familiile din blocurile Molidului, dar momentul când vor fi nevoite să-și mute acareturile poate veni în orice clipă, cât timp actualul proprietar se gândește deja să vândă altcuiva. Noul proprietar a râvnit și imobilele sindicatului Apariția noului proprietar al terenurilor a agitat spiritele și în privința unor alte construcții aflate pe această suprafață. Înălțate și amenajate din banii sindicatului sunt aici Clubul Muncitoresc, Popicăria și un teren de sport, primele două părăsite și fără activitate după privatizarea societății în 1990 și dispariția sindicaliștilor. În 1997, noul proprietar al SC Molidul, reprezentat de Brândușa Popescu, a vrut să-și pună la punct achiziția cu înscrierea terenului în Cartea Funciară. După ce a primit de la Ministerul Industriei atestarea dreptului de proprietate pentru cei peste 108.000 mp de teren, a solicitat Primăriei Vama acordul de vecinătate pentru desfășurarea procedurii. Documentul i-a fost eliberat și semnat de Nicolae Baltag, secretarul comunei, nu de primarul în funcție, Gheorghe Moroșan, care nu se afla atunci în țară. În paralel, deși FPS a atestat oficial că imobilele sindicaliștilor nu au făcut obiectul vânzării, custodele a solicitat Primăriei Vama înscrierea în Cartea Funciară și a clădirilor sindicatului, dar n-a mai reușit așa ceva decât prin hotărâre judecătorească. Fostul primar luptă, fără vlagă, cu morile de vânt Conflictele în instanță au apărut abia în anul 2001, când primarul de atunci al comunei Vama, Gheorghe Moroșan, s-a constituit parte civilă și a acționat în judecată Ministerul Industriei pentru anularea certificatului de atestare a proprietății eliberat pentru 108.957,5 mp de teren și pe SC Molidul SA, că voia să-și treacă fără drept în proprietate clădirile sindicatului. „Cum am aflat că noul proprietar poate crea probleme oamenilor, am acționat în instanță. Până atunci n-am știut că terenul de lângă blocuri fusese cumpărat”, a declarat fostul primar al comunei Vama. Cu anularea certificatului ministerului, instanța l-a lămurit repede pe fostul primar. Cererea de anulare a actului a fost făcută la 4 ani după eliberare, adică la 3 ani după când prevede legea că putea fi contestat. Adică prea târziu! În ce privește Popicăria, Clubul și te-renul de sport, a fost nevoie de do-uă instanțe ca treaba să se „așeze” și a-ceasta în fa-voarea SC Molidul și în detrimentul autorităților locale. Jude-cătoria Câm-pulung Moldovenesc a fost de partea primăriei și a hotărât că cel puțin cele două imobile intraseră în patrimoniul comunei, deci nu pot fi ale agentului economic. La final de mandat, GH. Moroșan chiar înființase o comisie care să preia bunurile sindicatului în patrimoniul comunei, ca imobile părăsite, dar se pare că, legal, n-a reușit asta niciodată. Un an mai târziu, Curtea de Apel Suceava schimbă macazul și hotărăște în favoarea SC Molidul, poate și pentru că, odată cu schimbarea primarului, Primăria Vama n-a mai fost reprezentată de nimeni la proces. Semnarea acordului de vecinătate, „pârâtă” la Parchet Sprijiniți anemic de vechea administrație, care n-a găsit la timp soluția ca locatarii din blocuri să se folosească fără griji de împrejurimi, și cu toate procesele „pe civil” pierdute până acum în instanță, oamenii încearcă să-și facă dreptate „pe penal”. Ei l-au reclamat la Parchet pe secretarul comunei, Niculae Baltag, care ar fi abuzat semnând, în locul primarului, acordul de vecinătate solicitat în 1997 de SC Molidul, când societatea s-a înscris cu terenul în Cartea Funciară. Paradoxal, acest act nu este de găsit! Deși părea firesc să fie, nu există nici un exemplar la Primăria Vama și nici în dosarele care au făcut obiectul litigiilor funciare în instanță. Niculae Baltag însă, secretarul primăriei, acum unul dintre candidații la fotoliul de primar al comunei, nu pare stresat de noua acțiune. „În calitatea pe care o aveam și de șef al Comisiei de fond funciar a Primăriei Vama, am semnat acordul în deplină legalitate. Și n-am făcut altceva decât, în numele primăriei, să recunoaștem că suntem vecini cu proprietățile SC Molidul. Asta se întâmpla în 1997. Primarul Moroșanu a fost informat atunci, imediat după ce s-a întors din Franța. A zis că e în regulă atunci, dar în 2004 a înaintat memoriu prefectului și i s-a răspuns în consecință. Acum, oamenii vor să reclame… După 11 ani de la semnătura aceea… Să reclame, eu nu am nici o problemă”, a declarat N. Baltag. Fostul primar Gh. Moroșan susține, încă, nelegalitatea semnării actului de către secretar, dar, așa cum nu a contestat avizul în urmă cu 11 ani, „ca să nu facă rău la nimeni”, nu s-a implicat nici acum. „Cât am putut, am făcut. Am acționat în judecată Ministerul Industriei și SC Molidul cum am crezut de cuviință. Acum, oamenii vor să acționeze penal. E treaba lor, eu îi voi ajuta mai departe cu ce pot”, a strâns din umeri Gh. Moroșan. În fața legii, părerea noastră contează mai puțin, dar ne permitem, totuși, o observație. Proprietatea trebuie respectată, conform unuia dintre cele mai importante principii democratice. Pe de altă parte, dovedirea ei trebuie să se facă cu cea mai pură limpezime. Privind situația din această perspectivă, suntem siguri că cele 40 de familii din blocurile din Molidul n-ar fi ajuns în situația de a se „sufoca” trăind la sat, ca un orășean într-un apartament în care abia încap 3 oameni. Era nevoie pentru aceasta doar de implicarea reală a autorităților locale care, pe cale amiabilă, prin instanță și prin soluții corecte, ar fi rezolvat necazul oamenilor.
Comentarii