Ora 9, ieri. Scurt apel telefonic de la ofițerul informare și relații publice al ISU Suceava, cpt. Dan Baltaru: „Mergem la o intervenție pentru salvarea unei persoane, probabil căzută în râul Suceava, înainte de Pătrăuți, lângă balastieră”. Ca reporter, nu ai ce să faci: îți iei „bagajul de cunoștințe” și calabalâcul tehnic, plus șoferul din… dotare și, la drum, tată! Până la Pătrăuți, din cauza traficului infernal, 40 de minute pe ceas. Nu tu girofar, nu tu sirenă.
Până am ajuns, echipajul de Descarcerare și Salvarea se întorceau deja. În cele din urmă, undeva, pe malul râului Suceava, în preajma digului de apărare împotriva inundațiilor, ciopor de presă, mai ales TV, cu camere de luat vederi pe umăr, mai mofluzi decât noi. Ajunseseră și ei prea târziu. A murit, unde a căzut, când cum, unde, cine, ce? „Ce facem, măi/băi?”, interoghez, într-o doară, cu un săru’mâna protocolar prealabil, frumoasele mele colege de breaslă cu cameramani la purtător. „Mergem la Postul de Poliție Pătrăuți. Cică individul e acolo!”. Ambalăm motoarele și, în zece minute, suntem la Pătrăuți. Intră în Postul de Poliție local mai întâi cameramanii. Aveți autorizație de a filma?, se aude o voce indecisă cu chipiu. La fel de indecis, se aude dinspre zia-riști că… da, de la… dl comisar-șef Todiruț, șeful IPJ Suceava. „Așteptați, până audiez”, ne spune tuturor șeful de post Alexandru Duțuc. Înăuntru, tămbălău mare. Afară, vreo zece etnici romi așteptând, cu cățel cu purcel, să vadă care e daravera. Deontologic, așteptăm, pâ-nă când ni se permite a intra. Dăm, atunci când avem „ver-de”, peste un personaj speriat, confuz, la vreo 60-70 de ani, cu o barbă neîngrijită și cu o căciulă mizerabilă în cap, stând stingher pe un scaun. Omul salvat. „Cum vă numiți. De unde veniți?”, se reped colegele de la televiziune să-l întrebe. Mai direct, îl atac frontal: „Ești beat?”. Am aflat pe urmă, în cadrul unei mini-conferințe de presă ad hoc, ținută în fața avalanșei de ziariști, de voie-de nevoie, de agentul-șef Duțuc, că bătrânul nu consumase băuturi alcoolice și fusese descoperit într-un soi de canal de un căruțaș. Bătrânul era incoerent, neputând da vreun fel de relații asupra identității sale. Cel mai probabil suferă de afecțiuni psihice, a opinat șeful de post. Tot ce a putut să îngaime inteligibil bătrânul, de față cu presa, a fost doar: „Bou’ cela cu calu’!” Și mai probabil este că „John Doe” de la Pătrăuți, „necunos-cutul” de lângă balastieră, se aciuase de cu seară într-un canal de lângă dig și, în cursul dimineții, a fost descoperit de căruțaș. Care, culmea, deși venise la colectat deșeuri, avea și telefon mobil și a apelat imediat numărul unic de urgență 112. În stradă, afară, zeci de etnici romi. „Cine este omul?”, între-băm. „Nu îmi aduc aminte! Dai 1 leu să cumpărăm o pâine la copilași?”, ni se răspunde tranșant. Iese din sediu cel cu calul, descoperitorul bătrânului. Ne salută respectuos. „Ați căzut în canal?” „Nu eu, niebunul cela”. Atât. „John Doe” de la Pătrăuți, în vârstă de 60 – 70 de ani, a rămas pentru polițiști, până ieri, la închiderea ediției, John Doe, adică un necunoscut. Urma să fie internat la Secția Psihiatrie Burdujeni a Spitalului Județean.
Comentarii