> La Ed. Humanitas – și cărticica este deja în librăriile Sucevei, și pe la cele tarabe – un volum de cum să ai noroc la măritiș. Pă bune! Păi nu, pomelnicului din amonte Nunta lui Figaro mai erea lipsă… > Salutăm și noi instalarea la putere, în Filiala Artiștilor Plastici, a unui triumvirat exclusivamente… matriarhal. Trei doamne, și toate trei… > Îl ascult cu gheșeft și plăcere specială pe Pleșu. Îl citesc așijderea. Săptămâna trecută, a produs, în Dilema, textul Despre bunătate. Baremi câteva felii și domniei tale, că, poate, gazeta nu te privește… Și zice istețul, sprâncenatul: În România de azi, bunătatea e o marfă rară. Nu mă gândesc la filantropia negustorească a celor care nu dau decât pentru a primi ceva în schimb, nici la surâsul bolând pe care îl oferă lumii martirii de profesie. Nu cer să devenim toți surori de caritate sau predicatori ai păcii mondiale. Nu bunătatea ca ideologie mă interesează. Ci simpla capacitate de a recunoaște binele acolo unde el există și de a face binele ori de câte ori îți stă în putință. Dar, de fapt, vrea încă și mai puțin: refuzul de a trăi cu îndârjirea detectării relelor și strădania de a nu face răul pe care poți să-l faci… Oamenii noștri publici se ocupă de dimineața până seara cu pescuitul de bube (sau cu inventarea lor), iar dacă pot face cel mai mic rău, se grăbesc să-l facă. Nu lasă nimic pe mâine. Toate „talentele” sunt prețuite mai mult decât bunătatea. > Mai rabzi, mai vrei?! Haidelea să vedem mai la vale… De vreme ce bunătatea trece tot mai des drept o specie a prostiei, ziaristul bun e ziaristul arțăgos și dur, politicianul bun, cel care „înțelege politica”, e politicianul combativ, care știe să-și joace mușchii, să strângă maxilarele și să manevreze, dezlănțuit, dejecții, televiziunea bună e cea care face rating pe bază de hărțuială și caft. Managerul descurcăreț, bărbatul macho, femeia macho („de carieră”), adolescentul obraznic, șoferul agresiv, șeful cu mână de fier, șmecherul, băgărețul, bășcăliosul, toți par să aibă o unică strategie: să nu fie luați de fraier, adică să nu apară înconjurați de nimbul vetust al bunătății… Ata ete. Și vorba olteanului fâșneț, descurcăreț: fă-te om de lume nouă, să furi cloța dupe ouă… > Rămâne valabilă (până la epuizare de stoc, da’ las că are balta pește!) oferta întinsă prietenos, anul trecut, domniilor voastre cititoare: lucrarea „Drăgoieștii mei” rămâie și anul ăsta dar celor interesați; cătați Di Bi-ul la Red. Crai nou, pe Mișu Viteazu 32. ADELANTE! > Că doar zise și Pavelică sfântu: Bine e pentru oricine să fie așa cum se găsește. Legat ești de femeie, nu căuta desfacere. Dezlegat ești de femeie, nu căuta femeie. Căci de-acum vremea s-a scurtat… căci fața acestei lumi se trece… Frumos spus! Chestia nasoală e că șăd, ca prostu/ca dășteptu și mă tot întreb: eu… pe unde mă voi fi aflând acuma, hîî?! > Iar acuma la urmă, vești… cutremurătoare! Că doar urma mai scapă cireada… Vorbește (scrie și răspunde de ce scrie) dr. ing. Harea Sandi, jumate de veac în muncă de cercetare, profesor al Universității Tehnice de Construcții București. Să luăăăm amintee… Hazardul seismic în țara noastră se datorează, în primul rând, activității zonei seismogene vrâncene, unde se eliberează, în medie, pe secol, peste 95% din totalul energiei descătușate pe întreg teritoriul României… Dintre cutremurele istorice, se apreciază că mai puternic a fost cel din 26 oct. 1802, căruia i se atribuie o magnitudine de 7,5 – 7,7… Din păcate, conform aprecierii specialiștilor, probabilitatea de producere în viitorul apropiat a unui nou cutremur puternic, eventual distrugător, este ridicată. Riscul seismic care afectează țara noastră este mare și ne situează printre cele mai defavorizate țări din Europa… Asta-i lelea Nastasia! Vrei nu vrei, bea Grigore. Trăiește-ți… (margareta) clipa! Mai e și mâne o zi. O… noapte?! (Dumi)
Lebedele siberiene au poposit din nou pe știoalnele Fălticenilor. În priveliști scăldate de splendori nepereche. Sigur, au venit să ne mai amintească o dată și-nc-o dată: căci mai bine a trăi 10 ani ca o lebădă, decât un sutar de anișori, ca… ca… o cioară… > A, amintesc cu asta că, la sfârșitul anului trecut, artiști coregrafici puternici de la Kiev au prezentat la Suceava – ce spectacol magnific, ce tineri și talentați dansatorii! – Lacul lebedelor, apropo. Ei bine, săptămâna ce vine, tot prin al nost târg, virtuozii artiști ai Operei din Kiev, vor susține, la Casa de Cultură, Spărgătorul de buci, pardon, de nuci…
Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!






























Comentarii