Pot, pot…

Ieri, eream la terasă (fosta Federal coop). La masă cu doi… doctori: Marius Cucu, doctor în Cioran, feblețea mea, și taika Ion Cozmei (ce se dă și se vrea nepoțel al Eminovicilor), și el doftor (în Șevcenko, poetul național al Ucrainei). Ne beam, pileam noi, acolo, afinata noastră de… Bukovina (merci, dlui Iftode Ionică!) și… șii… vine un tip, inginer de meserie, să-i dăm și lui ceva de… drincuit, de holercuit. Nu ne deranjează. Ca să-și câștige tainul – noi, cu toții iubitori de limbi clasice, latina & greaca printre ele, dee –, îi propunem următoarea convenție. Dacă ne spui ceva în latinește, ai o vodcă. Maare! Corect! Și – culmea – ne spune ceva f. mișto! Bine! Îi dăm vodca. Și amicul prinde curagiu. Să-i mai dăm o vodcă. Good! Îi vom mai da o răchie dacă, tot așa, ne va mai spune ceva. Tot pre lătinie. Și amicul se execută: Amore, more, ore, re – trabantur amicitiae! Ne-a năruit! Ne-a lăsat lați. Și lungi. Am râs de ne-am prăpădit. Și l-am gratulat pe amic c-un premiu: 50 de mii, facă el ce știe cu ei! Atât de tare ne-a plăcut boroboața lui. În loc de probantur amicitiae, cum zice și stipulează la dicton, omul a… îmbunătățit textul. C-un… trabant nenorocit. De unde și învățătura: ca să ai noroc în veatză nu e musai să (te) călătorești cu merțanul ori cu Be M Veul! Uite, norocul îți poate surâde și dintr-un pârlit de… trabant! Totul e să hii o părere mai citit, mai cult. Că și curvele tot așa zic: când mă simț cultă, intru mai ușor în orgasm, mmm! Vivat!

 

> Apoi, uite la ei ce tupeu! Cum că de când Monica Gabor s-a făcut și Columbeanu, sărmana fătucă, ăă, în afara averii Virinelului, s-a mai a-les, chiar așa, și c-o pleașcă de cacofonie cam greu de purtat la onomastică. Pe scurt, s-au iscat minți și guri tălâmbe de sfertodocți care spun că… cacofoniile pot de-acum fi uzitate cu orice prilej!? Halal!? Că dacă se poate spune Ion Luca Caragiale, de ce să nu se poată zice și Monica Hulu-beanu, pardon, Columbeanu. Sigur, ca și hârtia, limba ro-mână suportă orice! Da’, fraților (& suratelor), a gavari cu cacofonii e ca și cum ai vorbi cuiva descheiat la nă-dragi ori a slobozi un soi de… aere (cu iz dă bășini), în vreme ce cuvântezi. Până una-alta, mâna pe carte! Caca… nărilor! Căcă narilor! > Că făcui vorbire mai sus… În liceu, un coleg de-al nostru, un soi de pughibală simpatică, la ora de lătinie, având el de tradus un vers-două din clasici, a tâlcuit cam așa (la Timeo Danaos et donna ferentes): Mă tem de greci și… Doamne ferește! (corect, mă tem de greci chiar și atunci când aduc daruri). Surdul nu le prea aude, dar potrivește. Vivat… Traban-tul… > Regele Mihai face, iată, 85 de primăveri! Să dăm… Caesarului… > Nu și lui Duda Răducu lu’ Margareta, care, cu doctorat în domeniul militar, a părăsit, vai, scândura, ca actoraș ce-mi erea. Sigur, vor-ba poetului: Iar cărările vieții fiind grele și înguste, ei încearcă să le treacă prin protecție. Dă fuste… > Îs ferice, în fine. Cum de ce?! Bicoz, am auzit din gura crea-torului lor, Cătălin Botezatu, că… chiloții pe care-i fabrică… costă între 200 (două sute) și 600, 700 de miare. Trai pe vătrai, retevei de tei pe miriște de… kur… Cum ar veni, chel-tuim mai mult pentru kur (et suita) dăcât pentru… tărtă-cuță. Ș-atunci nu ne miră că… căă… românii gândesc mai mult cu – vorba lu Iglesias – Cu-cu-ruu-curuuu, palo-ma…. > Și…și… Vorba lu Ni-chita: România e o țară mică unde toată lumea fute pe toată lumea… > Ata ete. Important e că… Leopold al II-lea, rege belg (mort în 1909), decorat și lăudat de poki & jurnaliști (alți mincinoși), considerat mântuitorul negrilor, a exter-minat între 5 și 8 milioane de băștinași. În 21 de ani (cât viețișoara firavă a Labiș-ului de la Mălini) a făcut atâtea samavolnicii și a devenit unul din cei mai bogați oameni din lume. Da’ ce mai contează… Gim boxează! Ginghiz Han a omorât 30 de milioane de cioloveci; succesorul lui, Tamerlan, a căsăpit și el, a-colo, un 40 (patruzeci) de milioane; taika Hitler – 30 de milioane, iar fo’ două mili-oane de cambodgieni au pierit, între 1975-79, în timpul regimului lui Pot Pot. Da-ți bogdaproste lu Pingelică… c-a fost mai clement… Că doar vorba aia a lu Nichita: România e o țară mică unde toată lumea… Ah, Nichita, of Nichita, mă apucă… Infinita…