Presa, somnul & telefonul

> Uite, județul ăsta Suceava (care conține fo’ 52 și mai bine la sută pădure) e alcătuit din 16 municipii și orașe și vreo sută de comune. Buun! Ce-am observat noi… Că la comenduirea tuturor ăstor localități nu sunt decât 4 primărițe. Primărițe-primărițe sunt doar la Ilișești, Berchișești, Voitinel & Dolhasca. Treabă-i asta!? Închipuiți-vă doar atât: că la comanda familiilor și gospodăriilor s-ar regăsi aceleași procente. Vai și-amar de casa cui îl are! Patriarhat-patriarhat, da’ nici așa… Aruncai și eu, acolo, o vorbă, nu dădui cu păruștetzu’…

 

> Colosul rapsod erudit Leșe (și magistru de calibru în Muzichie la Academia Bucureștilor) 10 (zece) zilișoare (și nopți) șede la Râșca. Aș propune, mutatis mutandis, să ținem, în tot ăst răstimp, un moment de… (re)culegere bucuroasă și beatitudine pentru ăst fenomen al melosului popular genuin. Îs ferice că-s contemporan cu Grigore lăpușanul… Nu știu alții cum îs, da’ eu așa mă simț, mă văz, mă auz… > Nu prea se-nghit, deși mi-ți-s, amândoi, din (sau cu ani de existență în) aceeași așezare: din… Cavitatea bucală a Humorului. Cum cine?! Doctorul care, ca și Brumaru Milică, s-a lăsat de doctorie, Nic. Dărămuș, și George Lepidopterul, starostele agriculturii. În ultimul număr din “Cațavencu” – o păruială frățânească între părți, de tot râsu’ & plânsu’. > După Sportiv (aseară), azi, tot la… C.C. din Seve, ai balul boboacelor de la Alimentar. La primii a cântat Andra, la ăștilalți se produce I.Q. Ce mai șezi?! Acolo este… sala mea… > Îmbrățișez reverent regalitatea, dar și justitia. Pereat mundus, numa dreptate să hie… Și eu crez că este! Ș-apoi, ce să facă actorașul Radu mamii din Iași, catapultat atât de spectaculos și… princiar pe scara scăpătării regalicești, cu atâta amar de avere. Să him serioși. Au ce face rromânii cu zestrea lor… > Profesoara noastră de umanioare de la “Al.I. Cuza” Iași, Elvira Sorohan, șefa Catedrei de Literatură, cuvântează în Româna literară din astă săptămână (în toată pagina trei!) după cum urmează: Pe masa fiecărui parlamentar român ar trebui să existe o antologie de elocință politică tradițională (elocință egal cu ceva care are treabă cu discursul bine articulat, n.n.), lectură mai instructivă pe timpul ședințelor, decât presa, somnul și telefonul… Știm sigur că, la nivel parlamentar, cuvântul nu mai seduce, ci in-sultă, nu argumentează, ci împroașcă, nu convinge, ci irită, nu stârnește aplauze, ci tropăituri… Suntem în atmosfera ori-cărui congres comunist, realitate și nu trucaj literar. Des-potismul dispare, el își schimbă numele, timpul și, eventual, locul. Ar trebui să avem între literați un nou Cantemir în stare să ironizeze cu elocvență retorica desfigurată de incultură… Înainte ca lumea să-și iasă cu totul din țâțâni, trebuie reabilitată puterea cuvântului… Cine are urechiușe (da’ și alte organe mai sensibile în dotare), să auză,ăăă… > C-am ajuns în bătătura lor, a dregătorilor… Uite, prietene, am o clarificare pentru domnia ta, să nu-mi spui c-o știai, că nu te prea crez… Construcția faraonică a lu’ Ceașcă din București nu-i nici ea originală!? Casele boborului erau – în Spania, cel puțin – un soi de centre pentru muncitori, ce luară ființă, la hotarul dintre secolele al 19-lea și al 20-lea, în mediile de stânga, pentru a permite accesul proletarilor la informațiile politice și la cultură. Da’ de unde nu-i, nici Cel de Sus… (D.B., un proletar nobil, totuși)