Era în seara zilei de 31 decembrie, ora 19. Tocmai pregăteam ustensilele pentru prima cafeluţă, când îmi sună telefonul. — Costeluş! îl auzii pe amicul Plugaru, pe care-l ştiu de vreo cincisprezece ani, adică de când ne-a adus mobila din sufragerie cu camionul magazinului. Nu plecaţi nicăieri în seara asta?Citeşte

Pe Viorel îl cunosc de 30 de ani. Este primul ospătar care m-a servit ca la carte. Întotdeauna. De aceea l-am stimat şi îl stimez şi în ziua de astăzi. Pot spune chiar că ne-am împrietenit. După Revoluţie şi-a deschis un restaurant în partea cealaltă a oraşului… Asta faţă deCiteşte

Războiul troian era în toi. Multe victime în ambele tabere, dar mai ales la cei de afară. Grecii vedeau că bat pasul pe loc, că nu găsesc o cale să cucerească cetatea, dar le era ruşine să se retragă, să plece acasă cu mâinile goale. Ce-o să zică lumea? CeCiteşte

La ţară, la fel ca la oraş, unii oameni au făcut cum au făcut şi s-au îmbogăţit. Dacă se îmbogăţeau înţelepţii, mai mergea. Sau cinstiţii. Sau harnicii. În localitatea unde s-au întâmplat cele povestite mai jos, s-au îmbogăţit hoţii! Cei cinci hoţi, renumiţi înainte de 1989 pentru furturile comise, auCiteşte

L-aniversare centenară, scrisul va arde ca o pară de foc viu şi purificator pus în slujba noastr-a tuturor; energia cuantică şi lumina cea stelară să-nvie fibra antică, dragostea cea milenară. La Mulţi şi Fericiţi Ani, Crai nobili şi iubiţi printre români! LAURIAN UNGURIAN, Vatra Dornei