Autoexilarea părintelui Ilarion Argatu a fost mai rea decât închisoarea. La închisoare ai un adăpost, mâncare, pat, ești ferit de ger și frig; și acolo ai cam puține facilități, care sunt pre-care, dar sunt, pe când autoexilarea părintelui a fost de ne-descris. Peste tot a fost împânzită fotografia părintelui șiCiteşte

“Cuvântul Cruce pentru cei ce pier este nebunie. Dar pentru noi cei ce ne mântuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni, 1, 18). Creștinii Sfintei Biserici Ortodoxe cinstesc cu evlavie Sfânta și de viață dătătoare Cruce a Domnului. Cu acest semn este însoțită rugăciunea, cu acest semn este binecuvântată întreagaCiteşte

Parohia Malovăț din județul Mehedinți a publicat, prin Editura “Cuget Românesc”, cea de a patra carte a pr. prof. Ioan Ionescu, după Sfinții slăviți ai Bisericii din Țara Românească, Pagini de cultură creștină veche și Începuturile creștinismului românesc. Asemenea celorlalte, prezentul volum reunește un număr de 21 articole și studiiCiteşte

Moartea nu este un fenomen normal în viața omului, nici nu este ceva natural, voit sau rânduit de Dumnezeu-Creatorul care a făcut toate „foarte bune” (Fac. 1:31). Moartea este o defecțiune cosmică provocată de om, în colaborare cu voința cea rea a diavolului, care a săvârșit păcatul strămoșesc, ce aCiteşte

În antichitatea creștină a apărut o cultură, care a înflorit în secolele III și IV, numită Epoca de Aur. Printre figurile ilustre care au susținut-o amintim pe ierarhii înscriși în Patrimoniul Bisericii și al Școlii: Panteu Alexandrinul, Origen, Eusebiu de Cezareea, reprezentanți ai Școlii Alexandrine și Palestinei; Părinții Capadocieni VasileCiteşte

La început de an bisericesc, în ziua de 14 septembrie, Biserica Ortodoxă prăznuiește Înălțarea Sfintei Cruci. Din Tradiția creștină aflăm că, după moartea și Învierea Domnului, ucenicii au îngro-pat lemnul crucii sfințit de dumnezeiescul sânge, la poalele Golgotei. După trei secole, în anul 326, în timpul împăratului Constantin cel Mare,Citeşte

Există în orice cultură un set de modele arhetipale care, prin simpla lor invocare (rostire, scriere, gravare, gestualizare etc.), sub semnul unui impuls propriu omului spiritualizat, creează un suport solid pentru instituirea și perpetuarea relației om-divinitate. Atât creștinismul ortodox, cât și cel de factură populară comemorează, la 14 septembrie, douăCiteşte

Citind un articol dintr-o revistă, am găsit o expresie care a reușit să mă consterneze, dar, în același timp, să mă înfricoșeze, prin ușurința cu care autorul tratează raportul omului cu Dumnezeu. Respectiva expre-sie apare astfel: “Cine mai are timp să creadă în divinitate”. După o perioadă de meditație, mi-amCiteşte

„Și dacă trăim și dacă murim, ai Domnului suntem” (Rom. 14, 8). Totdeauna am avut un sentiment de durere când am citit în ziare că cei decedați „au trecut în neființă”, în loc să se spună adevărul creștin mărturisit de toți: „au trecut în veșnicie” sau „au trecut spre celeCiteşte

Suferința, așa cum este în lume, sub multiplele ei forme, este o problemă mereu actuală, căci nu există om care, în cursul existenței sale, să nu fi avut de-a face cu boala, fiindcă nici un organism nu este perfect sănătos. Toate bolile ne produc suferință și constatăm, mai devreme sauCiteşte