“Și dacă trăim și dacă murim, ai Domnului suntem” (Rom. 14. 8)

Cei decedați nu trec în neființă… (II)

Moartea nu este un fenomen normal în viața omului, nici nu este ceva natural, voit sau rânduit de Dumnezeu-Creatorul care a făcut toate „foarte bune” (Fac. 1:31). Moartea este o defecțiune cosmică provocată de om, în colaborare cu voința cea rea a diavolului, care a săvârșit păcatul strămoșesc, ce a fost șters și îndreptat de jertfa de pe Cruce a Mântuitorului Iisus Hristos. Murind, Hristos cu moartea Sa a călcat moartea (a stricat puterea morții), moartea s-a omorât, iar noi suntem înviați pentru veșnicie. Prin Domnul Iisus moartea a dispărut, ea a devenit mutare, adică trecere într-o altă viață, fără învelișul sau „cortul” trupului. Aler-garea la „starea ce dintâi” nu înseamnă revenirea la ne-ființă, ci la a fi acea ființă minunată pe care a creat-o Dumnezeu (v. Ps. 138).
 

Că trupul nostru, devenit muritor după păcat, este nu-mai un cort, o îmbrăcăminte sau un templu în care tem-porar locuiește sufletul, o spune clar Sf. Ap. Petru, atunci când zice: „Socotesc că este drept, câtă vreme sunt în acest cort să vă țin treji, prin aducerea aminte (de Evan-ghelia Domnului). Fiindcă știu că degrabă voi lepăda (dezbrăca) cortul acesta, pre-cum mi-a arătat Domnul nostru Iisus Hristos” (II Petru 1:13-14). După marele Apostol Pavel, trupul nostru este “templu (biserică) al Duhului Sfânt care este în noi, pe care îl avem de la Dumnezeu și noi nu suntem ai noștri. Noi am fost cum-părați cu preț (de sânge). De aceea trebuie să slăvim pe Dumnezeu în trupul nostru și în duhul (sufletul) nostru, căci sunt ale lui Dumnezeu” (I Cor. 6:19-20). Prin moarte sufletul trece într-un alt stadiu al vieții, este o mutare într-un plan nou de existență. Moartea este ușa prin care sufletul nostru – identic cu sine însuși – intră în veș-nicie și trăiește în comuniune de viață fericită cu Dumnezeu și cu Aleșii Săi, sau…, să ne ferească Dumnezeu, rămâne în izolare în chinurile iadului, dacă a făcut păcate și nu i-au fost iertate. Reținem, deci, adevărul fundamental pentru noi, creștinii, că sufletul își continuă viața fără trupul ce se întoarce în pământul din care a ieșit, din cauza păcatului (Fac. 3:19). În acest plan și mod de a fi, sufletul își păstrează toate cele trei fa-cultăți avute pe pământ: ra-țiunea, voința și sentimentul, fără, însă, să mai poată acționa după dorința sa. Adevărul acesta îl accentuează Mân-tuitorul Hristos când, vin-decând pe orbul din naștere, a zis apostolilor Săi: „Mie Mi se cade să fac, cât este ziuă, lucrurile Celui care M-a trimis pe Mine, căci vine noaptea (moartea) când nimeni nu mai poate lucra” (Ioan 9:4). Biserica noastră învață că sufletul omenesc trăiește după despărțirea de trup și merge la judecata lui Dumnezeu și va primi răsplata ostenelilor sale! (Mărt. Ort. I, 61). Și acolo așteaptă învierea trupului din mormânt, ca împreună să se bucure sau să se întristeze de cele ce au făcut în această viață. Că trupurile vor învia la învierea cea de obște, la în-vierea universală, de la sfâr-șitul lumii, o arată profetul Iezechiel (cap. 37). Învierea individuală o vedem în mul-tele minuni ale Mântuitorului Hristos: învierea fiicei lui Iair, a fiului văduvei din Nain, a lui Lazăr cel mort de patru zile (Luca 7:11; 8:11; Ioan 11:1) și în Învierea Sa însăși (Ioan 20:1). Sfântul Apostol Pavel face din Învierea Domnului te-melia absolută a Dumnezeirii Sale, a credinței, a mântuirii și învierii noastre, a învierii tuturor celor ce cred în El. Sf. Pavel zice: „Dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este propo-văduirea noastră, zadarnică este și credința voastră… Dacă morții nu înviază, nici Hristos n-a înviat. Iar dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este cre-dința voastră, sunteți încă în păcatele voastre… Dar acum Hristos a înviat din morți, fiind începătură (a învierii) celor adormiți… că de vreme ce printr-un om a venit moar-tea, tot printr-un Om și în-vierea. Căci, precum în Adam toți mor, așa și în Hristos toți vor învia” (I Cor. 13:14, 16-17, 20-22). Cum ar putea învia cineva care nu mai există, care a trecut în neființă??? (Va urma) Pr. prof. ADRIAN N. IFTIMIU

Print Friendly, PDF & Email

Admitere USV

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: