Euthanasia

O ispită a zilelor noastre

Citind un articol dintr-o revistă, am găsit o expresie care a reușit să mă consterneze, dar, în același timp, să mă înfricoșeze, prin ușurința cu care autorul tratează raportul omului cu Dumnezeu. Respectiva expre-sie apare astfel: “Cine mai are timp să creadă în divinitate”. După o perioadă de meditație, mi-am dat seama că doar cei ce privesc astfel “legătura” (a se citi lipsa oricărei legături) omului cu Dumnezeu pot fi de acord cu acea crimă mascată care poartă denumirea de euthanasie.
 

Pentru a justifica euthanasia, cei care promovează conceptul au purces la o siste-matizare a acestei practici. Astfel, se vorbește despre: a) euthanasia voluntară, când bolnavul cere în mod repetat acest lucru. Este destul de dificil de luat în considerare cererea unui om care, poate, din cauza faptului că nu primește îngrijirea necesară, durerile fiind mari, cere euthanasia având mintea încețoșată de situația în care se află. Am putea lua în considerare următorul scenariu: un om se îmbolnăvește grav din cauza altei persoane. Ajuns într-o situație critică, cere euthana-sierea, dar nu înainte de a cere uciderea celui din cauza căruia s-a îmbolnăvit. În această situație, în care, în mod sigur, cel în cauză nu mai judecă corect, trebuie îndeplinită cererea lui? Dacă răspundem cu da, atunci justificăm prac-tica nazistă, prin care, între 1939-1941, au fost eliminate peste 70.000 de vieți, ca fiind considerate “existențe fără valoare”. Dacă răspundem cu nu, atunci nici dorința bolna-vului privind propria sa moarte nu trebuie îndeplinită, pentru a fi consecvenți în gândire. S-ar putea spune că omul poate hotărî asupra propriei sale vieți, dar nu poate da verdicte asupra altei vieți. Răspunsul îl dăm printr-o întrebare: Cu ce a contribuit omul la nașterea vieții sale sau la nașterea vieții aproa-pelui, pentru a avea dreptul de a decide asupra vieții sau asupra morții sale sau, implicit, a aproapelui? Trebuie să precizăm că nu ne referim la ceea ce cuprinde viața în sens material, ci la ceea ce este spiritual. Viața este sinonimă cu sufletul, și Sfânta Scriptură arată importanța vieții prin cuvintele Sfântului Marcu: “ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său” (Mc. 8, 37) sau “dacă-i vorba de viață, dă omul tot ce are” (Iov 2, 4). Viața este darul lui Dumnezeu făcut încă de la creație: “Și luând Domnul Dumnezeu țărână din pă-mânt, a făcut pe om și a suflat în fața lui suflare de viață, și s-a făcut omul ființă vie” (Fac. 2, 7). Vedem din cele de mai sus că răspunsul la întrebarea noastră este clar: cu nimic nu contribuie omul la viața sa și de aici și concluzia care se trage, anume de interzicere a euthanasiei; b) euthanasia involuntară apare atunci când “persoana căreia i se face euthanasia ar fi fost în măsură să-și dea viața sau să se abțină sau să-și dea consimțământul să moară, dar nu și l-a dat, fie pentru că nu a fost întrebată, fie pentru că a fost întrebată , dar s-a abținut să și-l dea fiindcă dorea să continue să trăiască” (Bela Almoș Trif, Vasile Astărăstoae, Liviu Co-cora, Euthanasia-suicidul asistat-Eugenia-pro versus contra, Ed. Medicală, Bucu-rești, 2002, p.81). Cu atât mai mult această “euthanasie involuntară” este de condam-nat cu cât bolnavul știa, prevedea ceea ce se va întâm-pla, dar nu dorește să accepte sfârșitul prin euthanasie. Prin acest mod de euthanasiere se încalcă în mod grav și flagrant dreptul omului la viață; c) euthanasia non-voluntară “apare atunci când se pune capăt vieții unui bolnav care nu poate alege el însuși între a trăi și a muri, acordul su-biectului neputând fi obținut din cauza stării lui mintale sau fizice” (Ibidem, p. 82). În acest caz se vorbește de “ca-litatea vieții”, fie a unui bol-nav, fie a unui om handicapat, încât “ nu pare ca viața handicapatului să mai aibă vreo valoare” (Ibidem, p. 83). Și în acest caz vedem un sentiment de incertitudine, pentru că apare cuvântul “nu pare”, dar nimeni nu este sigur de voința omului și de valoarea sa. Prevestind aceste vremuri, Mântuitorul ne dă pilda păs-torului care lasă cele 99 de oi pentru a o găsi pe cea de a o suta, arătând prin aceasta importanța, valoarea fiecărui om, a fiecărui suflet și, implicit, dreptul fiecăruia la viață. Un alt mod de sistematizare a euthanasiei este în activă și pasivă. Euthanasia activă reprezintă acțiunea unei ființe omenești de a pune capăt în mod intenționat vieții altuia, iar euthanasia pasivă apare când moartea este produsă prin lipsa hranei sau întreru-perea tratamentului necesar menținerii vieții. Recent, un astfel de caz a fost foarte me-diatizat în America, soldându-se cu întreruperea tratamen-tului unei paciente. Cred că ambele se pot compara cu crima, căci se încalcă în mod flagrant jurământul lui Hipo-crate, iar medicul ce proce-dează astfel nu-și îndeplinește menirea sa stipulată prin același jurământ. Euthanasia vine să întă-rească conceptul “moral” al zilelor noastre și anume lipsa dependenței de Dumnezeu și lipsa dependenței de orice lege morală, ceea ce o justifică, dându-i impresia omului că poate face tot ceea ce vrea. To-tuși, și în această lume există reguli. Declarația Universală a Drepturilor Omului sta-bilește, la art. 3, că: “Orice om are dreptul la viață, liber-tate și inviolabilitatea persoa-nei”, iar pactul privitor la Drepturile Civile și Politice prevede, la art. 6, pct. 1, că “Dreptul la viață este inerent persoanei umane. Acest drept trebuie ocrotit prin lege. Ni-meni nu poate fi privat de via-ța sa în mod arbitrar”. Biserica, în cazul situaților limită, este de acord cu fo-losirea tuturor mijloacelor de ușurare a durerilor prin trata-mentele corespunzătoare, până când Dumnezeu va hotărî despărțirea sufletului de trup, nevăzând în euthanasie o demnitate a morții, ci mai curând un amestec în planul lui Dumnezeu privind mân-tuirea fiecărui om. Pr. ADRIAN DULGHERIU

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: