Suferința și boala în lumina credinței

Suferința, așa cum este în lume, sub multiplele ei forme, este o problemă mereu actuală, căci nu există om care, în cursul existenței sale, să nu fi avut de-a face cu boala, fiindcă nici un organism nu este perfect sănătos. Toate bolile ne produc suferință și constatăm, mai devreme sau mai târziu că trupul nostru în viața aceasta este destinat să slăbească și, în final, să moară. În cartea Facerii, Dumnezeu, prin Moise, ne spune că, în starea de început a lumii, “toate erau foarte bune”, iar sfinții părinți ne învață cu toții că omul cunoștea atunci “în trupul său o sănătate desăvârșită”. Sfântul Ioan Gură de Aur zice: “de vreți să știți care era starea trupului nostru atunci când a ieșit din mâinile lui Dumnezeu, să mergem în Rai și să-l vedem pe om.
 

Trupul său era ca o statuie ce se scoate din cuptor și care lucește cu cea mai vie strălucire, el nu cunoștea nici una din aceste infirmități pe care le vedem astăzi.” Dumnezeu este făcătorul tuturor celor văzute și nevă-zute; nu poate fi considerat drept autorul bolilor, al sufe-rinței și al morții: “Dum-nezeu, care a făcut trupul, n-a făcut și boala, tot astfel cum El, deși a făcut sufletul, n-a făcut nicicum și păcatul.” (Sfântul Vasile cel Mare). Este evident că Dumnezeu n-a făcut nicidecum moartea, deci n-a creat nici moartea sufletului, nici moartea trupului! După Sfinții Părinți, originea pri-mară a bolii este numai în voința personală, în reaua fo-losire a liberului arbitru, în pă-catul săvârșit în Rai: “din pri-cina păcatului neascultării îl asaltează bolile pe om”. (Sf. Irineu). “După călcarea poruncii, Adam a fost supus bolii” (Sf. Nil Sorski). Se întreabă oamenii pe bună dreptate: Cum l-a creat Dumnezeu pe om, muritor sau nemuritor? Și iată ce spun Sfinții Părinți: omul, de la început și până la păcat, nu era propriu-zis nici muritor și nici nemuritor. Așadar, el a fost creat capabil de amândouă. Dacă alegea calea nemuririi, urmând porunca lui Dumnezeu, trebuia să primească ne-murirea ca răsplată, iar dacă s-a îndreptat spre fapte de moarte, neascultând de Dum-nezeu, devenea el însuși pricinuitorul morții sale. Putem categorisi bolile ca fiind boli ale trupului și boli ale sufletului. Paralel cu sfinți atinși de boli grave, pot fi văzuți mari păcătoși al căror trup este dăruit cu o sănătate înfloritoare și în multe locuri ale Bibliei citim despre sur-priza pe care o creează acest dublu paradox. Sfântul An-tonie cel Mare, căutând la adâncul judecăților lui Dumnezeu, l-a întrebat, zicând: „Doamne, cum unii, trăind puțin, mor, iar alții prea îm-bătrânesc. Și pentru ce unii sunt săraci, iar alții bogați? Și cum cei nedrepți se îmbogățesc, iar cei drepți sunt săraci?” Și i-a răspuns Dumnezeu zicându-i: „Antonie, ia aminte la tine și lasă pe cele ale lui Dumnezeu în seama lui Dumnezeu”. PREOT IOAN IEREMIE

Print Friendly, PDF & Email

Admitere USV

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: