Mândra fiică a Crasnei

– in memoriam –

Pentru mine Crasna se asociază în primul rând cu Motreştii. Această mândră şi demnă familie de români, de la poale de munte, care a dat lumii pe poetul Ilie Motrescu.

Dar poetul Ilie Motrescu a împrăştiat din talentul său imens câte o rază de talent şi celorlalţi membrii ai acestei familii de buni gospodari, buni români şi adevăraţi patrioţi ai baştinii şi neamului nostru.

A prins o rază luminoasă din talentul fratelui său, unica şi buna lui soră Maria.

…Acest Brumărel de poveste, de la care ne-am luat rămas bun deja, ar fi fost unul jubiliar pentru regretata profesoară şi bună româncă Maria Motrescu-Popescu. La finele lui octombrie al acestui an, vrednica doamnă ar fi împlinit frumoasa vârstă de 85 de ani. Cu părere de rău ne-a părăsit întru-n Cireşar frumos acum 5 ani, la nici 80 de ani împliniţi.

Mândra fiică a Crasnei aşa va rămâne pentru totdeauna pentru mine, dar şi pentru toţi cei care au cunoscut-o, doamna Maria Motrescu-Popescu.

A fost o femeie deosebită. Înţeleaptă, mândră, demnă, talentată, amabilă şi energică. Chiar şi în ultimii ani de viaţă, când deja sănătatea îi cam făcea feste, se stăruia să nu arate că îi este greu. Deşi atât ei, cât şi fraţilor ei nu le-a fost uşor niciodată. Dar au trăit toţi cu fruntea sus, cu demnitate, omenie, şi mândrie de neam, credinţă, baştină.

Rămasă cu mai mulţi ani în urmă, după ce în 2008, a plecat pe neaşteptate fratele Nicolae, autorul cărţilor despre Crasna lui natală, ea, unica şi buna lor soră, a trebuit să ducă de una singură povara, durerea şi mândria de crăsnean pe care i-au lăsat-o fraţii ei, atât poetul-martir Ilie Motrescu, cât şi fraţii Ştefan şi Nicolae, dar şi ceilalţi, care au trecut pe un alt tărâm, fără ca cei din jur să se aştepte.

Aşadar sora Maria a trebuit să vină de una singură la toate ceremoniile, prezentările de carte, evenimentele comemorative dedicate atât poetului Ilie Motrescu, cât şi fraţilor săi Ştefan şi Nicolae. Vorbea cu mari emoţii, uneori abia stăpânindu-şi lacrimile, calm şi cumpătat, despre viaţa şi opera lor, despe cărţile şi visele ce le rămăsese neîmplinite.

A reuşit totuşi să scoată de sub tipar cea de a IV-a carte a fratelui Nicolae, împlinindu-i astfel visul, dar care era şi al ei de fapt. Iar peste o săptămână a plecat şi ea acolo sus la ei, la bunii ei fraţi: Vasile, Ilie, Ştefan, George, şi Nicolae. I-au mai rămas aici doi fraţi, Constantin (Tatinuţ) la Crasna şi cel mai mic frate Grigore, stabilit în Basarabia de mulţi ani.

Spuneam la început că Ilie a împrăştiat raze de talent şi fraţilor săi Ştefan şi Nicolae, dar n-a uitat nici de unica lui soră mai mare, Maria. Ea a compus versuri pentru copii, a scris legende, povestiri, balade. A scris şi despre câţiva consăteni ce au avut de suferit în vremea prigoanei bolşevice. Cu mari emoţii şi lacrimi, a pus pe hârtie şi conţinutul scrisorilor tatălui Ion către mama Ana, care a fost dus la canalul Belomor, de rând cu alţi crăsneni şi bucovineni, de unde nu s-a mai întors. Iar mama a fost nevoită de una singură să ridice în picioare, să-i trimită la şcoli, să le dea toate cele necesare, pentru a-i pune rând cu lumea pe cei opt copii ai săi. Cinci dintre cei opt au obţinut studii superioare.

Adunându-le toate acestea, ba mai adăugând şi desenele potrivite pe ici pe colo, plus mai multe poze, am pregătit pentru tipar cartea „Între vis şi realitate”. A fost o mare bucurie pentru doamna Maria când şi-a văzut rodul muncii ei spirituale adunat între copertele unei cărţi solide de circa 200 de pagini.

A fost o bună profesoară, mai întâi învăţătoare la clasele primare, pe urmă profesoară de limba maternă. A altoit elevilor dragostea de tradiţii, cântec, dans, poezie. A condus şi un cenaclu literar „Ilie Motrescu”, cât a activat la gimnaziul, acum liceul din Crasna.

Iar ca femeie, ca gospodină, a ridicat, împreună cu soţul Dumitru (trecut şi el în eternitate), o casă mare, a adus pe lume, a crescut şi educat doi copii, pe fiica Ana şi fiul Vasile. S-a bucurat de 6 nepoţi, 5 băieţi şi o fată. Iar acum în casa ei se află unul dintre nepoţi, un fiu de-al lui Vasile cu familia sa. S-ar fi bucurat şi de strănepoţei, dar a plecat… De acolo de sus să-i vegheze pe toţi. Iar aici pe pământ nu este uitată. Căci se află în inimile şi memoria celor dragi. Iar urmele ei neşterse se află în ceea ce scris şi a compus. Îşi vor aminti de ea şi foştii ei elevi, colegii de serviciu, prietenii, vecinii, sătenii, şi toţi acei care au cunoscut-o şi au apreciat-o.

A fost deseori oaspete la evenimentele dedicate fraţilor, dar şi la prezentarea cărţii proprii pe la mai multe şcoli, biblioteci, cămine culturale. Iar la Pătrăuţii de Jos, satul meu de baştină, a fost mereu aşteptată de noi cu drag. Acum, aici vine doar amintirea. O amintire ce nu se va şterge din inimile noastre niciodată.

La cei 85 de ani de la naştere marcaţi post mortem, să ne aducem aminte cu drag şi nostalgie de cea care a fost Maria Motrescu-Popescu, mândra fiică a Crasnei.

ELEONORA SCHIPOR