Scrisori din Bucovina

Motto: „Bucovinenii şi-au scris singuri istoria lor, n-au trebuinţă să le-o scrie străinii sau şi românii, care n-au trăit-o direct” (M. Iacobescu)

– 7 –

Ştiri culturale şi preocupări ale elitei intelectuale în anul 1908

„Neamul Românesc” ne oferă câteva evenimente culturale importante şi iniţiative ale elitei culturale în cursul anului 1908 (vezi N.R., III, nr. 56/11 mai 1908, p. 882-883).

> Societatea muzicală „Armonia” din Cernăuţi a iniţiat în zilele de 26-27 aprilie 1908 (cu prilejul sărbătorilor Sf. Paşti, n.n. M.I.) reprezentaţia operetei lui Matei Millo – „Baba Hârca”, muzică de Flechtenmacher. Între acte s-a jucat şi baletul „Noaptea Sf. Gheorghe” de T. Flondor. Rolurile au fost bine şi cu succes interpretate. D.A. Berariu a jucat foarte bine pe „Baba Hârca”; de asemenea, s-au achitat bine de rolurile lor d-na A. Onciul, d-na S. Scalat, dl. G. Ucrainţ, Forgaci şi Şt. Scalat. Cântecele au fost executate cu precizie de muzica regimentului 41, sub conducerea lui A. Kuller.

În aceste două seri au avut românii ocazia să petreacă clipe plăcute şi înălţătoare, de suflet, sub farmecul cântecului românesc. Munca diletanţilor a fost răsplătită cu neîntrerupte aplauze din partea publicului românesc. Străinii au fost puţini la spectacolele „Armoniei”. La reprezentaţia întâia a asistat şi guvernatorul ţării, O. Bleyleben. (p. 882)

1. Iorga, extrăgând din presa română din Cernăuţi aceste informaţii recomanda românilor din conducerea elitei intelectuale bucovinene:

Ar fi bine ca, pe viitor, „Armonia” să dea astfel de reprezentaţii de teatru şi balet şi în celelalte oraşe şi târguri cu populaţie românească mai puţină, unde nu se poate înjgheba un teatru de diletanţi.

> Duminică, în 27 aprilie, din luna trecută a mai avut un eveniment însemnat: învăţătorimea românească din Bucovina a organizat o adunare în scopul ca slujitorii şcolilor româneşti – la propunerea profesorului George Tofan, liderul învăţătorilor şi profesorilor români – să se organizeze pe criterii curat naţionale. Se va înfiinţa, în curând, preconiza el, Asociaţia Corpului Didactic Român din Bucovina. Acum se elaborează deja statutele acestei asociaţii. După aprobarea statutelor de către guvernul austriac se va ţine o adunare a învăţătorilor în districtul Câmpulung Moldovenesc.

În chestia organizării poporului în acest scop vorbeşte d. învăţător Chisanovici. El va descrie situaţia politică în care ne aflăm, răul de care suferim în prezent şi insistă în această organizare ca, fără deosebire de apartenenţă la un partid politic sau altul, toţi învăţătorii români din district să pună umărul şi prin muncă stăruitoare şi cinstită să ne câştigăm vaza şi rostul ce ni se cuvin nouă, românilor, în această adunătură de străini: austrieci, evrei, ruteni, poloni, armeni, maghiari, lipoveni, ţigani, slovaci etc. Se vor alege câte doi învăţători în fiecare district. Aceştia vor merge în fiecare sat, târg sau oraş, vor ţine adunări cu sătenii şi îi vor lămuri ce înseamnă organizarea şcolii pe criterii naţionale. Apoi se va ţine un congres şi se vor stabili şi normele de care se va ţine seama în viitor.

> Dl. profesor Leonida Bodnărescu spune public că el doreşte să scrie o lucrare exactă despre negoţul şi meşteşugurile din satele şi târgurile Bucovinei. De aceea îi roagă pe toţi oamenii de bună credinţă să primească, să citească şi să răspundă cât mai exact şi cinstit la chestionarul ce se va trimite la sate; aceasta o face dl. Leonida Bodnărescu, ca să se ştie, cu date şi informaţii precise: câte dughene şi crâşme se află în fiecare sat, cine le ţine, ce marfă vinde etc. După ce se vor strânge datele trebuitoare se va alcătui un memorand, care se va da guvernului local şi celui central din Viena.

> Duminica trecută s-a sfinţit steagul Arcaşului din satul şi comuna Cupca. Alte societăţi de arcaşi s-au înfiinţat în Vicovul de Sus şi de Jos, la Davideni, Crasna, Corceşti şi Mănăstioara.

> Publicaţia „Apărarea neamului” din Cernăuţi ne informează:

În urma unei hotărâri adoptate din partea studenţilor români din Cernăuţi, de la Universitate, au plecat din toate unghiurile ţării lor, după Paşti, 600 de bucovineni, domni şi ţărani, la Iaşi, vechea capitală a Moldovei, ca să viziteze Expoziţia de artă veche românească şi să vadă locurile sfinte care sunt şi ale noastre, rămase de la înaintaşi. Locul de întâlnire pentru cei care au plecat a fost gara Iţcani. La orele 11 şi 30 se aflau toţi în Burdujeni, pe pământul mamei noastre. Precum întâmpină părinţii la gară pe o fată a lor, care-i măritată într-o ţară care-i străină, când vine să-i vadă, aşa am fost noi în Burdujeni întâmpinaţi, între cei ce ne-au întâmpinat a fost şi dl. prof. univ. dr. Nicolae Iorga, aranjatorul expoziţii şi cel mai vrednic apărător ţărănesc pe care l-au avut românii vreodată.

Nu ne-am întâlnit nicicând în viaţă cu cei ce ne-au întâmpinat la Burdujeni şi totuşi ne părea că ne-am despărţit în vreme îndelungată (…).

Trei zile am petrecut în mijlocul fraţilor din Regatul liber şi acele zile au trecut ca trei clipe. În aceste trei zile ne-m altoit sufletele, ne-am oţelit dragostea de neam ca să putem, cu o putere mai mare, respinge orice încercare de înstrămare a duşmanilor în ţara noastră.

Nu avem cuvinte să exprimăm bucuria ce am simţit-o la întâlnire şi durerea ce-am suportat-o la despărţire. Şi, totuşi, ne-am întors căci: „Aşa-i românu-n firea lui / Tovarăş bun pământului / Pe care s-a născut”.

> În Parlamentul din Viena – unde, în comisia bugetară din 9 mai 1908, renegatul român Coco Wassilko a cerut iar, în numele rutenilor, care-au invadat Bucovina, din Galiţia toleraţi şi încurajaţi de guvernul austriac – să li se înfiinţeze o Mitropolie ruteană (N.R., III, nr. 55/9 mai 1908, p. 869) – în ziua de 11 mai 1908, în aceeaşi comisie bugetară, dl deputat român Aurel Onciul a arătat că „nu în monstruozitatea canonică cerută de ruteni a două mitropolii, în aceeaşi dieceză, ci în rechemarea la viaţă, cu adaos de reprezentare laică a sinodului bucovinean ar fi o soluţie de armonizare a neînţelegerilor religioase între cele două naţii vecine – românii şi rutenii” dintre care, adăugăm noi (scrie Iorga) a noastră are toate drepturile, fiindcă stă pe pământul ei, pe care l-a moştenit din moşi-strămoşi, de câteva sute de ani de când s-a întemeiat şi dezvoltat Moldova, pe când veneticii ruteni au venit de curând, din Galiţia, şi n-au niciun drept.

(N.R., III, nr. 56/11 mai 1908, p. 886)

– 8 –

O serbare poporeană la Cupca, la 4 mai 1908, de sfinţirea steagului Asociaţiei „Arcaşul”, de Vasile Liţu

Societatea „Arcaşul” (aflăm din N.R., III, nr. 59/18 mai 1908, p. 926-927) – care este „un fel de societate de pompieri voluntari şi, totodată, de gimnastică” şi-a inaugurat duminică, 4 mai 1908, steagul. Naşa steagului a fost Societatea academică a studenţilor din Cernăuţi, „Dacia”.

La gara din Cupca aşteptau pe oaspeţii ce veneau din Cernăuţi şi din alte părţi – arcaşi din Cupca, Igeşti, Corceşti, Crasna, Pătrăuţii de Jos şi de Sus de pe Siret, cu două fanfare, tot din arcaşi, toţi arcaşii erau îmbrăcaţi în haine frumoase de sărbătoare şi cu eşarfe tricolore. În sunetele marşului „Deşteaptă-te române”, au plecat cu toţii. În fruntea lor mergea un banderin de călăreţi cu steaguri – la locul unde era să se facă inaugurarea steagului.

Tot satul era în haine alese. Cu feţe vesele. Se iveau copiii. Şi urmau alaiul. Pe cărări şi drumuri, bărbaţi, neveste şi fete se grăbeau să-şi întâmpine oaspeţii.

Serbarea a fost în grădina unui gospodar. Aici s-a ridicat o tribună, împodobită cu flori şi brad pentru sfinţirea steagului. Pe toloacă şi în grădină erau adunaţi mai toţi oamenii din sat în frunte cu preotul Gh. Pojoga şi învăţătorul Mitrofamovici din Academia Română. Malcinschi şi Tomovici din Bucovina, Bolocan din Junimea. Învăţătorii din sat şi românii din satele vecine.

Din partea societăţii „Dacia” au fost N. Tcaciuc şi scriitorul acestor rânduri. Acesta deschide serbarea. Vorbeşte despre rolul şi însemnătatea societăţii „Arcaşul”. Spune că pământul acesta a fost şi trebuie să fie al românilor, că fiecare petec de loc are amintiri de un trecut măreţ; că moşii şi strămoşii noştri au fost arcaşi vestiţi ai lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, că şi-au apărat ţara cu vieţile lor, ca să aibă unde-şi hodini oasele şi să ne lase nouă, nepoţilor, o ţară neatârnată, că strămoşii s-au luptat cu tot felul de duşmani şi în Codrul Cosminului i-au bătut pe leşii cei trufaşi, iar cu părinţii lor au fost şi-au semănat Dumbrava Roşie. Le-a spus că şi în ziua de azi avem de luptat cu duşmanii. Ba, încă mai aprigi şi mai vicleni decât cei din trecut, care au năvălit în Ţară cu sabie şi ştiai că ţi-s duşmani pe faţă, pe când astăzi se luptă cu alte mijloace şi ne răpesc agoniseala noastră de veacuri, căutând să ne nimicească. Împotriva acestui duşman, care e orişice străin, putem lupta numai cu un mijloc, cu o armă ce nu se toceşte niciodată, cu cartea, împotriva duşmanului de azi trebuie să ne organizăm, să ne strângem rândurile, să ne chibzuim şi cumpănim puterile şi să ne ajutăm unii pe alţii, cum şi cu ce putem. Numai aşa ne vom întări şi deştepta şi vom putea ţine piept cu oricine. Apoi, vorbitorul predă steagul căpitanului Arcaşului, un moşneag voinic şi vajnic, de 78 de ani, Vasile Alerguş. Mişcat până la lacrimi, el duce frumuşel steagul tricolor, simbolul sfânt al întregului neam românesc, înaintea fraţilor săi arcaşi, care făgăduiesc că vor asculta întotdeauna de căpăitan şi de ceilalţi sfă-tuitori de bine, vor ţine la limba şi la legea românească, se vor iubi cu fraţii şi cele ce se vor face şi se vor vorbi în societate să ştie numai ei şi să nu destăinuiască nimănui afară de societate. Inimosul preot Gh. Pojoga bincu-vântează steagul şi sfătuieşte pe cei de faţă să intre cu toţii între arcaşi şi să trăiască în frăţie şi bună înţelegere.

După inaugurare s-a împărţit tuturor oaspeţilor din satele vecine mâncare şi bere. Apoi a urmat jocul, care s-a început cu frumoasa horă românească şi alte dansuri naţionale. Tineri şi bătrâni, cărturari şi ţărani, s-au prins în horă. A fost cea mai frumoasă zi de sărbătoare în satul Cupca, după cum spuneau bătrânii. Şi un bun prilej de întâlnire şi veselie adevărat românească şi firească a cupcenilor.

La urmă a mulţămit harnicul şi omenosul învăţător diriginte Mitrofanovici studenţilor din Societatea „Dacia” pentru truda şi zelul lor şi l-au dat pentru înfiinţarea Arcaşului. Îi sfătuieşte pe săteni să-şi dea copiii la şcoală, ca să avem şi noi, românii, oameni luminaţi şi învăţaţi în toate locurile, căci numai aceştia au inimă şi dragoste pentru ţărani şi numai aceştia ne pot ajuta şi povăţui bine.

Studentul N. Tcaciuc de la „Dacia” arată starea rea a ţărănimii noastre şi cauzele ei şi-i îndeamnă pe ţărani să-şi deie băieţii pe la meserii şi prăvălii, fiindcă bogăţia ne-o aduc numai meseria şi negoţul şi tocmai acestea se află în mâinile străinilor; le spune că în toate târgurile sunt străini şi toată munca grea a ţăranului nostru merge în buzunarele lor.

În amurgul serii s-au împrăştiat cu toţii la vetrele lor, cu dorinţa să le mai facă „domnii” de la „Dacia” astfel de parade şi să le spuie vorbe frumoase şi poveţe folositoare ca după vorbe şi purtări, se vede, să fie şi ei feciori de gospodari.

(N.R., III, nr. 59/18 mai 1908, p. 926-927)

MIHAI IACOBESCU