Acum doi ani, la Dorohoi, scriitoarea Elena Condrei din Botoşani, directoarea editurii Geea, fondatoarea Premiilor Eminescu „Teiul de Aur” şi „Teiul de Argint”, anunţa că pregăteşte pentru editare Primul Dicţionar de Mitologie Românească al lui Marcel Olinescu, nepublicat până la acel moment. Era 16 februarie 2024. Cred că nu doar eu, ci toţi prietenii Elenei Condrei, care asemenea dumneaei preţuiesc valorile, n-au uitat, nu vor uita acel eveniment de excepţie. Au şi cărţile vrerea lor, alegându-şi timpul şi locul când trebuie să apară. Primind invitaţia prietenei din Botoşani la lan-sarea încă a unui vis împlinit, adică a volumului „Dicţionar Mitologic Românesc”, i-am ascultat mai întâi povestea parcursului în pregătirea cărţii pentru tipar. N-a mai fost stăpână pe situaţie, căzând în captivitatea cărţii, dirijată de mitologia românească, de duhul lui Marcel Olinescu ce-o veghea din cerul frumosului. Dar pentru a-i înţelege starea sufletească de la 30 aprilie 2026, dată aleasă de însăşi măiastra carte de a fi scoasă în lume de îngrijitoarele Elena Condrei şi Luminiţa Anisia, simt că trebuie să mă întorc la neuitatul 16 februarie de acum doi ani. Atunci doamna Teilor eminescieni, de care la fel de strâns se lipeşte şi titlul de omul cărţii, a revenit în leagănul adolescenţei cu o donaţie de inegalabilă prestanţă, adevărată instituţie a valorilor. Cu susţinerea primarului Dorin Alexandrescu, binevoitor şi înţelegător în a-i oferi spaţiul solicitat, a inaugurat la Biblioteca Municipală Centrul Documentar şi Expoziţional „Elena Condrei”. În preambulul sărbătorii, moderatorul de neînlocuit al evenimentelor organizate de scriitoarea Elena Condrei, domnul Traian Apetrei, a ţinut să evidenţieze platforma de patriotism local inspirat de duhul aristocratic al Dorohoiului – un fel specific de mândrie în cea mai pozitivă ipostază, ce ridică oraşul la rangul de important epicentru al vieţii spirituale. De-acum, timp de doi ani, sala „Elena Condrei” atrage vizitatori, îndeosebi tineri, îndeplinind un rol prioritar în educaţia estetică şi patriotică a generaţiei în creştere.
Axat pe două componente – Artă Plastică şi Numismatică, primul compartiment întruneşte mai mult de o sută de lucrări originale ale valorosului gravor Marcel Olinescu (n. 1896), autor al lucrării „Mitologia românească”, ilustrată cu desene şi xilogravuri proprii. Din această frumoasă poveste reţinem că o sută de lucrări originale ale lui Marcel Olinescu din donaţia Elenei Condrei înzestrează cabinetul ce-i poartă numele. Şi iată că patroana acestui prestigios Centru, ce i-a adus titlul de Cetăţean de Onoare al municipiului Dorohoi, şi-a adunat prietenii din sfera energiilor creatoare să se bucure împreună de o nouă sărbătoare a cărţii, ce-i pune în lumina preţuirii oraşul tinereţii, provocându-l pe iscusitul rostitor al cuvântului românesc, Traian Apetrei, să-şi continue discursul început acum doi ani despre aristocraţia duhului dorohoian. Într-adevăr, cum să nu-l credem, când într-o simplă zi lucrătoare, la ora 11,00, în cea mai spaţioasă sală a Biblio-tecii Municipale nu era niciun loc liber, ivindu-se nevoia de a împrumuta scaune de la vecinii de la parter! Am văzut mulţi tinerii de vârstă liceală stând pe tot parcursul manifestării în picioare. Interesul sporit se datorează în mare măsură personalităţii prezentatoarei cărţii, dr. în etnografie Angela Paveliuc-Olariu, dar şi prof. epigramist Nicolai Brădăţan, ieşit în faţă cu placheta „La umbra lui Păstorel”, editor Elena Condrei. Toate văzute şi auzite în ziua de 30 aprilie la Biblioteca din Dorohoi, şi cele serioase din discursul doctoral al doamnei Angela Olariu, şi cele distractive de la Păstorel, ieşite din gura prof. Nicolai Brădăţan, au purtat aura fascinaţiei. Dar mai întâi, pentru cine nu ştie, câteva cuvinte despre Marcel Olinescu: e un artist complex – pictor, gravor, sculptor şi chiar poet. Şi mai important e că face parte din galeria oamenilor de vază, născuţi la Dorohoi, sub o stea fericită, căci a trăit o viaţă lungă, 1896-1992, neajungându-i doar patru ani pentru a-şi rotunji veacul. Un detaliu ce-l leagă şi de Bucovina: tatăl său, Teofil, profesor de limba germană, a venit la Dorohoi din Hliboca (Adâncata, îi zicem noi pe româneşte). S-a ocupat de grafică, sculptură, etnografie, făcându-se renumit prin opere remarcabile în xilogravură, care inspiră şi fascinează până astăzi noi generaţii de artişti şi cercetători. Bunăoară, de la acest artist a perseverat în artă gravorul Valerian opa, prefaţatorul volumului prezentat. În cuvântul însoţitor mărturiseşte că vroia să facă şi el ceva în artă, însă zidul artiştilor dorohoieni din faţa sa îi părea de nepătruns: „Totul până la întâlnirea cu linia aspră a xilogravurilor maestrului Marcel Olinescu, trimiteri spre o cultură ţărănească autentică şi fascinantă deopotrivă. Auzisem povestindu-se cum că el realizase aceste lucrări uimitoare cu un instrument prozaic, o lingură de bucătărie. Aşa am ajuns să îndrăznesc şi eu să-mi inventez un instrument de sculptat dintr-o pilă triunghiulară, cu un vârf în formă de inimă…”.
După momentul liturigic de la început, inaugurat cu înălţătoarea cântare „Hristos a Înviaţ!” de monahia stravroforă dr. Gabriela Platon, cea de-a doua stareţă a Mănăstirii Voroneţ, dr. Angela Olariu ne-a propus întoarcerea la tradiţii, ne-a introdus în universul fabulos al mitologiei româneşti ilustrate în gravurile lui Marcel Olinescu. Ieşeancă prin adopţie, dorohoiancă prin forţa destinului, dr. Angela Olariu a prezentat aspecte ce ţin de mitologia satului tradiţional românesc, despre frumuseţea traiului din trecut şi tristeţea de astăzi, cu uliţe pustii şi case cu lacăte la uşi. Reputatul etnograf l-a prezentat pe Marcel Olinescu, apărător al fondului mitologic străvechi şi valorilor moderne care nu deviază de la tradiţie, ca pe un folclorist de vocaţie, osârduitor în repunerea artei româneşti pe bazele ei proprii de spiritualitate. Menţionăm că discursuri despre mitologia românească doamna doctor în etnografie a ţinut în ţări din Europa şi în mari centre culturale din America. Însă la Dorohoi, locul de naştere al artistului, vocea i-a vibrat cu emoţii deosebite, mai ales când s-a referit la misterele sfinte ale busuiocului, floarea modestă a lui Dumnezeu, nelipsită la momentele cruciale din viaţa românului.
Despre semnificaţia simbolică a momentului ce ne duce cu gândul la miracolul Învierii lui Hristos şi speranţa la învierea noastră a vorbit monahia stravroforă dr. Gabriela Platon. Cu trimiteri la cel mai important pom din Rai, Pomul Vieţii, şi la păcatul iniţial al ispitei, monahia a dezvăluit de ce au fost izgoniţi din Rai Adam şi Eva şi cum voia lor de a gusta din mărul oprit diferă de voia Creatorului. Un emoţionant cuvânt de mulţumire oamenilor care cultivă valorile şi, special, doamnei Elena Condrei, a rostit maica stavroforă Elena Simionovici, preşedinta de onoare a Societăţii Scriitorilor Bucovineni, un oaspete mult dorit la manifestările de profundă spiritualitate.
În acelaşi mirific, mitologic duh s-a integrat şi Nicolai Brădăţan, cel mai vestit epigramist printre profesorii de educaţie fizică şi sport, cu siguranţă nu numai din Botoşani. Plutind pe undele vesele ale genului epigramistic, autorul proaspetei plachete a glumit că „pornit din Botoşani cu Umbra lui Păstorel, s-a trezit la umbra reputatului etnolog Angela Olariu”. Însă, după cum s-a înviorat audienţa, se vede că Nicolai Brădăţan este nu mai puţin popular în Dorohoi şi hăt mai departe. Fosta sa elevă Elena Condrei a încercat să picure doze de „seriozitate”, evocând anii de studii la Institutul Pedagogic, când l-a avut de profesor la educaţia fizică, de atunci apreciindu-i corectitudinea, demnitatea, spiritul de responsabilitate şi disciplină, precum şi multe alte virtuţi. Şi istoricul dr. Vasile Adăscăliţei a elogiat talentul profesorului de educaţie fizică şi sport, care lucrează atât de inspirat umoristic în stilul şi la Umbra lui Păstorel. Dar cel mai bine se simte vecinul său de bloc, de la etajul doi, care, asemenea familiei epigramistului, a înţeles că orice zi fără de râs este o zi pierdută. Provocaţi de cartea lui Nicolai Brădăţan, iubitorii de epigrame erau de nepotolit, recitând în flux continuu din Păstorel, dar şi de-ale lui Brădăţan. S-au liniştit numai când „vinovatul” veseliei a avertizat că se răcesc plăcintele cu poalele în brâu coapte, aşa cum îi plăceau lui Păstorel, de soţia sa Victoria ajutată de fiul Tudor şi că se oţeteşte vinul fără pic de zahăr, de producţie proprie. În agitaţia recitalului de epigrame, folkiştii Vasile Tănase şi Ludvig Schibinschi îşi acordaseră chitarele pentru a turna în pahare din frumosul poeziei cântate, însă nu înainte de a ne fi prezentat volumul doamnei Olariu „Ratuşele din Moldova”, o carte despre hanurile vechi cu o arhitectură specifică numai plaiurilor moldave. De asemenea, toată lumea a primit în dar de la Elena Condrei cărţi poştale cu chipul celor doi omagiaţi – Marcel Olinescu şi Al. O. Teodoreanu, cunoscut ca Păstorel. Din cărţile poştale ce i-au mai rămas, editate acum 15 ani, cu primele medalii ale Culturii Naţionale, fondatoarea Premiilor Teiul de Aur şi Teiul de Argint a lăsat în fondul Bibliotecii Municipale „Păstorel Teodoreanu” Dorohoi. Doamna Condrei se poate mândri că această carte poştală a fost lansată la emisiunea „Simfonia culorilor” radio ProRomânia din Viena, a ajuns şi la Biblioteca Congresului American. Valoarea ei adevărată cel mai bine o cunosc colecţionari de excepţie de talia lui Mihai Cornaci, numit „om de-o modestie enervantă şi rară gentileţe”. Mihai Cornaci e doar unul din cei mulţi oameni ai energiilor creatoare pe care am avut bucuria să-i întâlnesc la sărbătoarea dăruită de Elena.
MARIA TOACĂ
Cernăuţi
Comentarii