Sărbătorile de iarnă sunt iubite şi aşteptate de toţi – de cei mari şi de cei mici. Începând cu Sfântul Andrei şi terminând cu sărbătoarea celor trei sfinţi Vasile, Grigore şi Ioan, este o perioadă deosebită în viaţa fiecăruia dintre noi. Chiar de trecem prin timpuri deloc uşoare acum, totuşi încercăm să ne facem singuri sărbători, fie uneori chiar modeste şi simple, alteori cu mai mult fast, dacă e vorba de vreun festival sau ceva de genul acesta.
Un aspect aparte, un farmec deosebit au sărbătorile de iarnă la liceul din satul Cupca. Nu de ieri, nu de azi, ci de dintotdeauna. În cei peste 40 de ani, pe care i-am dedicat acestei şcoli (cândva şcoală medie, apoi CIE, acum liceu), obiceiurile de iarnă, prezentate pe scenă, au fost extraordinare. De-a lungul anilor, s-au schimbat elevii, unii au absolvit, alţii în loc au venit, s-au perindat învăţătorii şi profesorii, dar tradiţiile au rămas mereu neschimbate. Desigur, numerele artistice s-au schimbat de-a lungul anilor.
De aceea, atunci când, la finele anului, încep ceremoniile mai întâi la instituţia preşcolară, pe urmă la clasele primare, cele mijlocii, iar la fine şi clasele superioare, tot satul este, se pare, atât în aşteptare, cât şi în sărbătoare.
Sala decorată într-un mod deosebit, bradul, cununile de cetină, globurile, ghirlandele, fulgii argintii, gazetele de perete ce împodobesc culoarele, jucăriile strălucitoare ne-au întâmpinat în aceste zile, făcându-ne să uităm, fie chiar şi pe un timp scurt, de toate problemele şi greutăţile vieţii.
Costumaţia e impecabilă, fie că e vorba de rochiţe albe la fetiţe, strălucite, sau cămăşuici cu papioane la băieţei, fie că sunt măşti sau alte feluri de costumaşe de iepuraşi, ursuleţi, veveriţe, cucoşei, băbuţe sau moşnegei, dar şi căluţi, căpriţe, cerbuleţi, urşi etc.
Minunea cea mai mare însă au fost şi au rămas costumele naţionale: cămăşi, catrinţe, brâie, bundiţe, iţari, basmale, pălării, cuşme, cojoace, sumane, cizme, opinci…, toate vechi, frumoase, neuitate, purtând tradiţiile unui neam nemuritor.
Apoi vin colindele, tradiţionalul Pluguşor, urăturile de Aho, aho şi Hăi, hăi, care răsună nu numai peste dealuri şi văi, dar au ecou peste veacuri, cântecele de iarnă, jocurile, dansurile, felicitările, urările de bine, frumos, de pace, sănătate, voie bună, de vise ce se vor împlinite, de speranţe, viaţă, viitor… Nu lipseşte personajul de toţi îndrăgit – Moş Crăciun, cu Crăciuniţa alături, sau Albă-ca-Zăpada, alteori şi singur, el vine aşteptat de cei mici la şcoală, cât şi acasă.
Dar principala importanţă pentru toate aceste pregătiri este marea sărbătoare – sărbătoarea sărbătorilor, Naşterea Mântuitorului, sfântul Crăciun. Colindele ce proslăvesc, în frumoase cuvinte, naşterea pruncului sfânt, care a venit în lume să ne mântuiască, datorită căruia avem viaţă pe pământ, avem speranţă, avem credinţă. Slujbele creştine din toate bisericile noastre ne-au vestit vestea cea mare, ne-au adus evlavie, credinţă, speranţă şi bucurie în suflet. Alături de principala sărbătoare îi proslăvim şi pe ceilalţi sfinţi, pe Maria Maica sfântă, sfântul Vasile, sfântul Spiridon, făcătorul de Minuni, sfântul Ioan Botezătorul, Sfântul Ştefan, puţin mai înainte sfinţii Andrei şi Nicolae…
Anul acesta, ca şi în anul trecut, ca şi în toţi anii de până acum, în toţi cei ce vor urma, sunt sigură aceste tradiţii, obiceiuri, datini vor continua. Iar costumaţia, graţie părinţilor şi bunicilor, sperăm că se va păstra – veche, autentică, adevărată…
Fără modestie, vreau să spun, cu toată încrederea, că nicăieri sărbătorile de iarnă nu au un asemenea ecou, o asemenea splendoare, un asemenea farmec ca la liceul din Cupca. Îmi pare rău, am spus aceasta colegilor mei nu o dată, iar ei sunt de acord cu mine, păcat că nu sunt prezenţi reporteri, jurnalişti, regizori care să filmeze, să posteze, să fotografieze, aşa cum se făcea pe timpurile bune cu malanca de la Crasna, dar şi în alte părţi. Asemenea lucruri trebuie cunoscute, promovate, evidenţiate, ca toată lumea să le cunoască.
Sperăm că aceste obiceiuri, tradiţii, datini, această frumuseţe, această splendoare a sărbătorilor de iarnă se vor păstra, se vor înmulţi, vor dăinui peste ani, vor fi păstrate şi ne vom mândri cu ele!
ELEONORA SCHIPOR,
profesoară la liceul din Cupca
Comentarii