Sute de cărţi a mai mult de 50 de edituri, însoţite de autorii lor, s-au întâlnit la Universitatea „Ştefan cel Mare”, Suceava, în cele două zile ale Salonului Internaţional de Carte „Alma Mater Librorum”, ediţia a XI-a, invitând lumea la ora de citire. Să nu uităm a citi şi din cărţi, ne-a îndemnat scriitorul dr. Mircea A. Diaconu, prorector USV, în cuvântul de deschidere a acestui extraordinar regal al cuvântului tipărit, ajuns la un „impas al lecturii”.
Ca în Grădinile Mănăstirii, înfloresc cărţile Salonului
Venind de la Cernăuţi, la actuala ediţie a Salonului Internaţional de Carte „Alma Mater Librorum” al Bibliotecii Universităţii „Ştefan cel Mare”, cu o singură carte, m-am alăturat prietenilor suceveni de la Grupul editorial Muşatinii, care, ca şi în anii trecuţi, m-au primit cu bratele deschise. În prima zi i-am avut de vecini pe prietenii la fel de buni şi susţinători ai cernăuţenilor de la Biblioteca Bucovinei „I. G. Sbiera” – directorul Gabriel Cărăbuş, dr. Alis Niculică, doamna Maria Olar, păstrătoarea memoriei lui Leca Morariu şi celorlalţi membri ai renumitei familii. Cu asemenea oameni m-am simţit şi eu ca într-o unită familie, mai cu seamă că le-am avut aproape pe monahiile stavrofore Gabriela Platon şi Elena Simionovici, ambele nume cunoscute pe ogorul literelor, maica Elena fiind şi preşedintă de onoare al Societăţii Scriitorilor Bucovineni.
Am mai avut un motiv fericit de comuniune cu acest nume minunat – Muşatinii, aşa cum sunt şi cărţile editate de grupul editorial Muşatinii. Şi a treia carte a noastră, scrisă la două mâini cu Doina Cernica, „Crai nou pe cerul Bucovinei”, poartă sigla editurii Muşatinii.
Scriitoarea Doina Cernica, prezentând realizările recente ale editurii, a făcut trimitere la ecoul istoric şi semnificaţia cuvântului „muşat”, care înseamă „frumos”. Aşa sunt toate cărţile scoase la lumină de Doina Cernica, aş adăuga eu la modestia autoarei, care s-a prezentat şi la acest salon cu un bogat rod editorial. Consacrată Mănăstirii Voroneţ, a apărut o nouă ediţie, îmbogăţită, a volumului „Grădinile mănăstirii”, ilustrată cu tablouri din opera artistei plastice Dany-Madlen Zărnescu. Regretata artistă a fost readusă în gradina cărţilor şi cu volumul „Ca o zi a vieţii”, îngrijit de Doina Cernica, editura Muşatinii, Suceava, 2024. Cărţile Mănăstirii Voroneţ, noile apariţii ale Doinei Cernica (am în vedere cea mai recentă – „Prinţul cu flori de crin”) sunt aducătoare de calde şi desăvârşite bucurii. Ca despre o mărturisire a frumuseţii şi un dar de iubire au vorbit despre aceste cărţi măicuţele scriitoare de la Voroneţ, artista plastică Lucia Puşcaşu, dr. Alis Niculică. Recunoştinţa mea se îndreaptă spre directorul Bibliotecii Universităţii sucevene, dr. Sanda-Maria Ardeleanu, şi toate colaboratoarele bibliotecare, care au avut grijă să „cânte cucul” şi la Suceava. Mai concret şi pe înţelese spus, le mulţumesc pentru posibilitatea de a lansa volumul despre destinul românilor din nordul Bucovinei , „Cântă cucu-n Cernăuţi”, precum şi a face auzit glasul unor oameni care mai speră şi cred într-un neam unit.
Dimineaţa celei de-a doua zi a salonului s-a deschis sub egida celei a 150-a anivesări a Universităţii Naţionale „Yiuri Fedkovici” Cernăuţi şi lansarea cărţilor editate în 2024 de Centrul „Eudoxiu Hurmuzachi”, Editura Druk Art, prezentate de scriitorul Ştefan Hostiuc, profesorul Ştefan Purici, prorector la USV, şi de lectorul universitar dr. Marin Gherman, care a pus în valoare şi revista „Glasul Bucovinei”, nr.1-2, Institulul Cultural Român, 2024.
Imaginea salonului – zâmbetul doamnei Sanda-Maria Ardeleanu
Cred că nu doar eu, ci şi ceilalţi participanţi din an în an la saloanele de carte „Alma Mater Librorum” se întreabă cu mirare cum reuşeşte directorul Bibliotecii Universităţii „Ştefan cel Mare”, prof. dr. DHC Sanda-Maria Ardeleanu, în cele două zile cât stau deschise uşile Salonului, să fie prezentă pretutindeni, în toate sălile, pe la toate standurile, unde au loc lansări şi discuţii în jurul cărţilor! N-am reuşit s-o întreb nici de data aceasta, însă chiar dacă reuşeam, ce avea să-mi spună mai mult decât vedem la fiecare ediţie a Salonului, simţindu-i căldura şi grija de a acorda atenţie si onorurile cuvenite fiecărui aducator de veste bună referitor la înmulţirea tezaurului de carte. De rând cu importanta-i activitate ştiinţifică în domeniul lingvisticii, analiza discursului, promovarea francofoniei, o prioritate a vieţii profesorului universitar SandaMaria Ardeleanu rămân saloanele de carte, în care scânteiază, ca antidot la nepăsare, ca o confirmare a dragostei de lecturi, firava speranţă că totuşi cărţile rămân. Aş lua drept imagine a celei de-a XI-a ediţii zâmbetul gazdei – o marcă de cea mai înaltă calitate .
Mioara Gafencu- mai aproape de viaţă, mai departe de moarte
Nu mă îndoiesc, pe parcursul a patru decenii de serviciu credincios pe tărâmul educaţiei tinerei generaţii, iar în ultimii 25 de ani şi de consacrare creaţiei literare, profesoara Mioara Gafencu din Fălticeni a avut parte de omagieri şi aplauze, s-a bucurat de nenumărate ori de preţuirea şi dragostea oamenilor cărora le împărţea din bunătatea, energia sufletului, căldura inimii. Însă cred că momentul omagial de la ediţia actuală a Salonului de carte al Universităţii „Ştefan cel Mare” Suceava, le-a întrecut pe toate. Momentul „In memoriam Mioara Gafencu”, s-a prelungit mai mult de o oră, ceea ce nu se încadrează în tiparele salonului. Numărul participanţilor fiind mare, în cele două zile ale Salonului fiecare dispune de cel mult jumătate de oră pentru prezentarea cărţilor şi luări de cuvânt. Mioara Gafencu, însă, trecută din decembrie 2024 în constelaţia celor nemuritori, a beneficiat de timp nelimitat. Adică, cei adunaţi de cărţile şi amintirea ei în sala ce poartă numele profesorului Mihai Iacobescu au depănat amintiri, au vorbit despre mersul vieţii şi frumuseţile din creaţia Mioarei Gafencu fără limite de timp. Cu acest prilej am văzut-o într-o lumină nouă pe prof. de română Eleonora Bulboacă, moderatoarea întâlnirii, care împreună cu amfitrioana salonului, dr. Sanda-Maria Ardeleanu, au pregătit scenariul şi ne-au purtat pe drumul de lumină al regretatei dispărute. Recunoştinţa Fălticenilor a fost exprimată prin prezenţa unui grup mare de prieteni, discipoli ai fiinţei scumpe inimilor lor, păstrate cu dragoste în amintiri. E impesionant să auzim cum despre o doamnă venerabilă, adormită întru Domnul la vârsta de 87 de ani, se vorbeşte ca de o persoană tânără, energică, înnobilată de vise şi energie creatoare. Aşa a fost, aşa continuă să trăiască în inima Fălticenilor şi în cărţile sale autoarea care a scris monografia Colegiului Naţional „Nicu Gane”, la aniversarea a 150-a şi a înveşnicit istoria oraşului în volumele „Foşnet desfrunzit” şi „Case de pe Strada Mare”, lucrări axate pe râvna de a păstra vie memoria locurilor şi personalităţilor falticenene. Atrăgând copiii la munca de cercetare şi creaţie, şi-a luat de coautori pe fiul Sorin şi fiica Dana, editând împreună volumul „Vasile Ciurea şi Dimitrie Leonida. Dimensiunile timpului”. După ce a plecat de la Colegiul „Nicu Gane”, viaţa i-a fost ca un şir de cărţi, rămânând aceeaşi prezenţa vie în mijlocul colegilor şi tinerilor. Ea, care şi-a construit un model din valorile proprii, nu putea fi singură, trebuia să dăruiască, să împartă tot ce avea mai bun. Cu multă căldură şi-au amintit soţii Ardeleanu cum i-a convins Mioara Gafencu că cel mai bun loc pentru ei este la Suceava. Despre profesoara care toată viata le-a numit „fetele mele” au vorbit Maria Creţu, Maria Mitocaru, coautoarea unei cărţi despre farmacişti. „Credeam că profesoara coboară de undeva de sus, nu ne-o imaginam ca pe o fiinţă pământeană”, a mărturisit Eleonora Bulboacă, cu durere că de-acum într-adevăr e plecată sus şi nu va mai coborî să-şi încurajeze fetele. Dar şi băieţii erau înconjuraţi de bunăvoinţa ei, fapt evocat de Cosmin Benţa, directorul Colegiului, şi alţi din foştii elevi.
„Găsea întotdeauna partea bună a oamenilor şi a lucrurilor. Sculptorul Ion Irimescu si scriitoarea Mioara Gafencu au ridicat Fălticenii pe piedestalul unei capitale culturale”, a susţinut scriitoarea Doina Cernica, repetând după doamna Sanda Ardeleanu că era o plăcere sa treci prin Fălticeni, căci doar gândul că poţi s-o întâlneşti pe această luminoasă fiinţă te atrăgea la drum.
Clipe de bucurie a cuvântului scris cu inima ne-a dăruit maica stavrofora Gabriela Platon, cea de-a doua stareţă a Mănăstirii Voroneţ, care a citit un fragment dintr-un recviem dedicat de scriitoarea Mioara Gafencu, celei dintâi stareţe a Mănăstirii revigorate, stavrofora Irina Pântescu. În plutirea pioaselor amintiri am văzut fericirea din ochii profesorului Mihai Iacobescu, istoricul care a dăruit Universităţii comoara sa de selecte cărţi. Sala ce-i poartă numele a fost cea mai bună alegere pentru pomenirea unei personalităţi încununate de nobleţe, cum a fost şi a rămas Mioara Gafencu în lumina amintirilor, în melodia dulce a flautului de care nu se desparte maestrul muzicant Puiu Creţu, în florile de pe răzoarele Fălticenilor şi în toate ce bucură sufletele oamenilor buni.
De la Bucureşti a luminat candela „Memoriei”
Şi la Bucureşti „Memoria” arde viu, ca în inimile românilor înstrăinaţi din nordul Bucovinei. O ştiu de mult timp de la întâlnirile cu regretata Micaela Ghiţescu, care a preluat conducerea revistei „Memoria” de la fondatorul Banu Rădulescu. De câţiva ani mă întâlnesc cu membre ale Fundaţiei la saloanele de carte ale Bibliotecii USV. M-am bucurat şi la actuala ediţie de revederea cu Oana Ichim, secretar general de redacţie al revistei, cu scriitoarea Cristina Chirvasie şi regizoarea Graţiana Lăzărescu, ambele realizând un foarte necesar proiect pentru păstrarea memoriei „Revoluţia modelelor”. Ediţia a XI-a a salonului a fost deosebită pentru Fundaţia Culturală „Memoria”, care s-a prezentat în calitate de invitat de onoare şi a fost distinsă cu Diploma de Excelenţă. Anul 2025 este marcat de împlinirea a 35 de ani de activitate a Fundaţiei şi editarea celui de-al 130-lea număr al revistei. Axându-şi priorităţile pe nevoia de modele, colecţia Fundaţiei se îmbogăţeşte cu noi volume, la salon fiind prezentat volumul IV din colecţia „Revoluţia modelelor”, editat sub auspiciile Memoriei – „Anticamera învierii”. De asemenea, în cadrul dezbaterilor, a fost transmis mesajul redactorului-şef al revistei, Cosmin Budeancă, şi s-a propus vizionarea filmului „Suflet interzis”, regia Cristina Chirvasie. Înmânându-le bucureştenilor Diploma de Excelenţă, prima doamnă a salonului, dr. Sanda Ardeleanu, le-a mulţumit pentru Cărţi, Filme şi Memoria prezentă în tot ce face acest inimos colectiv. Mai ales, merită să le mulţumim pentru că ne înrădăcinează încrederea în existenţa unor modele din timpurile noastre.
Ascultând discursul scriitoarei Cristina Chirvasie, gândul mă purta la drumul revistei „Memoria”din Bucureşti până la românii din Cernăuţi. Mă răscoleau simţirile şi emoţiile de la prima întâlnire cu regretatul director al „Memoriei”, Micaela Ghiţescu. Când particip la momente de comemorare a victimelor regimului totalitar din nordul Bucovinei, în virtutea profesiei de ziarist sau în calitate de prim-vicepreşedinte al Societăţii „Golgota” a românilor din Ucraina, iau cu mine şi câteva numere ale revistei „Memoria” din colecţia mea. Nu e uşor drumul „Memoriei”, ca revistă, spre Cernăuţi. Este pusă şi ea la încercări, asemenea memoriei din inimile noastre. Ca să-i fie mai blânde vămile, am parte de o temeinică punte de trecere, revista ajungând la mine direct din mâna prietenei de la Suceava, scriitoarea Doina Cernica. Îmi revine în amintire memorabilul nostru drum la Bucureşti, dornice de întâlnirea cu entuziaştii editării pe parcursul a trei decenii a revistei şi cu cei care fac apostolat pentru ca nici o jertfă, nici un sacrificiu în numele libertăţii şi descătuşării „gândirii arestate” să nu rămână în anonimat.
Întâlnirea la saloanele de carte din Suceava cu membrele Fundaţiei „Memoria”, scriitoarea Cristina Chirvasie şi regizoarea Graţiana Lăzărescu, îmi provoacă de fiecare dată duioasa evocare a primei întâlniri la Cernăuţi cu Micaela Ghiţescu. Era 2011, an marcat de împlinirea a şapte decenii de la deportările în masă ale românilor din ţinutul Cernăuţiului. Ne aflam în preajma sărbătorii graiului matern, într-o perioadă când Limba noastră cea Română era constrânsă, dar nu în chingile în care a ajuns în timpul de faţă. Atunci, la originala manifestare „Respirări”, iniţiată de scriitoarea Doina Cernica din Suceava, alături de monahiile de la Sfânta Mănăstire Voroneţ, dr. Gabriela Platon (a doua stareţă) şi scriitoarea Elena Simionovici, pentru prima dată, a venit un sol deosebit din Bucureşti – scriitoarea şi traducătoarea din portugheză Micaela Ghiţesscu, decorată pentru asidua-i activitate pe tărâmul traducerilor cu distincţii de stat din partea Braziliei şi Portugaliei. Din selecta echipă făcea parte şi scriitorul Radu Mareş, sosit de la Cluj-Napoca să-şi lanseze la Cernăuţi proaspăta realizare editorială „Când ne vom întoarce”. A fost o extraordinară întâlnire a „Memoriei”, revista gândirii arestate, din Bucureşti, cu cel mai bun roman românesc al anului 2010 şi cu Albasrul de Voroneţ.
Cărţi de la şi despre românii din Cernăuţi
Din noianul de evenimente ce ne-au făcut viaţa naţională mai luminoasă în aceste zile reci cu nesfârşite ploi şi tristeţe, revin la salonul de carte de la Suceava, unde a strălucit şi raza cărţii din Cernăuţi. E un miracol că nu în înfloritoarea perioadă românească, ci acum în timpuri crepusculare pentru cultura şi limba română la Cernăuţi, apar cărţi româneşti de autori români, mărturie că în nordul Bucovinei există, totuşi, o continuitate a valorilor naţionale. Există în pofida tuturor obstacolelor, greutăţilor şi condiţiilor neprielnice culturii româneşi, în ciuda neprietenilor care au alergie de la scrisul şi vorba românească. În realitate, reuşita cărţilor se datoreşte în exclusivitate statului român, care, în cadrul proiectelor finanţate prin Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, susţine şi activitatea editorială a societăţilor naţionale româneşti. Mai activi decât toţi, dar şi favorizaţi în virtutea profesionalismului, în această privinţă sunt liderii Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuţi, care avându-i în frunte pe preşedinta dr. Cristina Paladian, şefa Catedrei de Filologie Română şi Clasică a Universităţii Naţionale Cernăuţi, vicepreşedintele dr. Eugen Patraş, scriitorul şi criticul literar Ştefan Hostiuc dispun de un solid potenţial intelectual. De câţiva ani la rând, Centrul beneficiază de finanţări pentru realizarea proiectului „Scriitori Români din Cernăuţi”, colecţia îmbogăţindu-se cu noi titluri de carte. La ediţia a XI-a din acest an a Salonului Internaţional „Alma Mater Librorum” a USV, coordonatorul proiectului Ştefan Hostiuc a reprezentat Editura DrukArt cu 5 volume apărute în 2024, care au ajuns deja la inima cititorului din nordul Bucovinei: Arcadie Suceveanu „Poezii pentru (când suntem) copii”; „Opera poetică” a lui Ilie T. Zegrea, „Opera poetică” a lui Vasile Tărâţeanu; la fel de importante pentru cunoaşterea proceselor istorice prin care au trecut românii din Bucovina şi trece acum minoritatea românească din Ucraina – volumul de memorii al lui Leon Ţopa „Amintiri şi portrete din Cernăuţiul interbelic” şi „Românii din Ucraina: teme, probleme, dileme”, în care Ştefan Hostiuc şi-a adunat publicistica din ultimul pătrar de secol.
E o carte pentru generaţiile viitoare aş numi eu volumul de publicistică al lui Ştefan Hostiuc. Or, tot ce a adunat autorul din cele publicate în „Glasul Bucovinei”, „Mesager bucovinean” şi altele ne sunt cunoscute, pentru că le-am trăit, le-am suferit, pentru că rana lor e încă vie – „Golgota Bucovinei: masacre, refugii, deportări”; „Comunitatea românească din Ucraina şi politicile care-i clatină identitatea”, „Învăţământul în limba română şi noile politici de strâmtorare a şcolii naţionale ca instituţie”; „Cultura ca instituţie sau jocul de-a cultura”; „Multiculturalismul de paradă şi realismul monocultural”; „Literatura Bucovinei fracturată ca provincia însăşi”; „Societatea civilă şi nevoinţele comunităţii româneşti din Ucraina” – sunt subiectele care ne răscolesc şi trezesc permanente nelinişti. În calitate de redactor-şef al revistei „Mesager bucovinean”, Ştefan Hostiuc a vorbit şi despre cele patru numere din 2024.
N-a lipsit de la această ediţie regretata noastră Alexandrina Cernov, prin vocea revistei „Glasul Bucovinei”, preluată de dr. Marin Gherman, scriitor, politolog, lector la Universitatea „Ştefan cel Mare”. Marin Gherman a dus la bun sfârşit şi culegerea „Pagini de istorie literară în Bucovina. Mihai Eminescu”, vol. 4, din colecţia iniţiată de membrul de onoare al Academiei Române, Alexandrina Cernov. Din lucrările personale, în calitatea-i de cercetător al proceselor social-politice, a venit cu broşura „Comunitatea românească din Cernăuţi, Transcarpatia şi Odesa. Barometru social – 2024″, editată sub egida Institutului de Studii Politice şi Capital Social, pe care îl conduce.
La fiecare ediţie a salonului de carte din Suceava un loc onorabil ocupă Universitatea Naţională „Yiuri Fedkovici” din Cernăuţi, parteneră la multe activităţi culturale cu Universitatea „Ştefan cel Mare”. În anul jubiliar, marcat de a 150-a aniversare de la inaugurare, UNC (în persoana conf. univ. dr Myhailo Zushman şi bibliotecarei Stela Malanchuk) s-a prezentat cu o bogată colecţie de apariţii editoriale, printre care impunătorul volum al dr. Antonie Moisei „Dimitrie Dan – neostenit investigator al istoriei şi etnografiei Bucovinei”, monografie în limba ucraineană.
Şi dacă tot am conceput această relatare sub genericul „Cărţi din Cernăuţi, despre românii noştri”, nu pot să nu amintesc momentul rezervat volumului meu „Cântă cucu-n Cernăuţi”, ed. Misto, apărut cu susţinerea Guvernului României prin DRP, mulţumindu-i pentru aprecierea cu deasupra de măsură, prietenei Doina Cernica, scriitoarea din Suceava care ne este mereu aproape.
MARIA TOACĂ
Cernăuţi
Comentarii