Incredibil ce minunate lucruri ni se întâmplă uneori, mai ales când vin de unde nicidecum nu le aşteptăm. Au trecut mai bine de două luni de când am primit de la Lucia Puşcaşu, artistă renumită în arta plastică şi tapiserie, excepţionalul album „Gânduri în zbor”, ce cuprinde şi lucrări ale vernisajului cu acelaşi generic. Ne-am întâlnit la Suceava, în seara duminicii de 16 septembrie la un eveniment, de asemenea, de excepţie – proiecţia în premieră a filmului „În căutarea Cernăuţiului lui Ciprian”. Nu-mi amintesc dacă mi-a dăruit atunci albumul sau peste două zile, la Biblioteca Bucovinei „Ion Gh. Sbiera”, când pe aceeaşi undă a valorilor am lansat cartea „Crai nou pe cerul Bucovinei”, un volum în care am adunat împreună cu scriitoarea Doina Cernica urmele lui Ciprian Porumbescu la Suceava şi Cernăuţi. Dar nu despre noi, cele două autoare, e vorba acum, ci despre lanţul de minuni spre care m-a adus albumul creatoarei obsedate de formele desăvârşite şi culorile înălţării. La rugămintea Luciei Puşcaşu, un exemplar trebuia să-l transmit prietenului ei din Cernăuţi, artistului plastic Iuri Iakymciuk.
S-a scurs ceva timp până ne-am găsit ambii acasă. Când l-am căutat la telefon prima dată, pictorul se afla la reşedinţa sa de vară, undeva pe malul Nistrului. Apoi, la sunetul său, am răspuns eu de pe alte meleaguri, departe de Cernăuţi. În sfârşit, ne-am întâlnit în duminica de 24 noiembrie, la Palatul Naţional al Românilor. Cum numai a intrat, artistul s-a oprit în faţa tablourilor maestrului Radu Bercea, expuse în sala de expoziţii. Fascinat de originalitatea lor, a încercat să le determine stilul. M-am interesat care îi sunt preocupările şi orientările în arta plastică. Mi-a arătat pe telefon câteva picturi şi compoziţii stil artefact. Este pasionat de lumea de odinioară. Din lucrările sale respiră duhul timpurilor trecute. Din cioburi de ceramică, ce au o vechime de sute de ani, artistul creează impresionante mozaicuri, ornamente în stil naţional, unele mai captivante decât altele. Dar şi mai mult m-a uimit când mi-a oferit un volum de versuri de Marin Sorescu în limba ucraineană, în traducere proprie. După fireasca întrebare cine l-a ajutat cu subtextele unei poezii profund metaforice, cum este creaţia lirică a lui Marin Sorescu, am început să vorbim în română. Or, răspunsul a fost că a tradus fără ajutorul numănui şi că din copilărie cunoaşte româna.
Iuri s-a născut la Cernăuţi, tatăl său Ivan (Ion în copilărie) provenind din fostul judeţ Hotin, iar mama Olga Aroneţ fiind orăşeancă get-beget, cu domicilul în partea veche a oraşului, din zona populată odinioară de evrei. „Strada unde au trăit părinţii mei şi am copilărit se numea „Jidovească”, şi nu era nimic jignitor în aceasta. În familia noastră se vorbea româna, ucraineana, mama cunoştea limba vecinilor – germana şi idiş. Soacra mea, Calina Seleţki s-a născut la Frătăuţii Noi, judeţul Suceava, am rude printre români”, mi-a povestit domnul Iuri Iakymciuk, amintind şi de cărţi româneşti din biblioteca de acasă. Mi-a promis că o să aducă din ele la Societatea „Mihai Eminescu”, numai pe cele de Marin Sorescu nu le dă nimănui.
Pasiunea pentru poezia lui Marin Sorescu îşi are începutul din fragedă tinereţe. În prefaţă, la volumul de poezii traduse, intitulat după poezia „Scară la cer” -, el îşi descrie drumul spre creaţia lui Sorescu. Putem admite că viitorului pictor i-a fost predestinată această pasiune, dacă luăm în consideraţie preocupările remarcabile ale poetului român pentru arta plastică. Se ştie că Marin Sorescu a avut expoziţii de pictură în ţară şi străinătate. Aşadar, prima carte de versuri ale poetului, care l-a captivat pe Iuri şi avea să-i domine preferinţele, i-a nimerit în mâini la vârsta de 18 ani într-o mică librărie din Rădăuţi, cu mai bine de jumătate de secol în urmă. La acel momentul şi poetul era la o vârstă tânără, dar se afirmase deja ca unul din cei mai importanţi lirici în literatura română. „Citeam şi visam, mi se părea că păsări măiestre îşi iau zborul din versurile sale. Cugetările versificate despre Adam şi Eva, despre Eminescu şi Shakepeare, divine metafore şi antiteze m-au cucerit, pătrunzându-mi în minte şi în inimă. În drumurile mele prin România, numaidecât intram în librării, îi căutam cărţile pe oriunde am umblat – Suceava, Bucureşti, Timişoara. Nu l-am văzut niciodată în carne şi oase, din 1996 Marin Sorescu nu mai este, dar îl simt viu printre cărţile mele”, mi-a mărturisit pictorul, precizând că l-a tradus din marea dorinţă de a-i prelungi viaţa şi în cultura ucraineană. Regretă că n-a inclus în cartea sa şi varianta originală a versurilor, ca cititorul bilingv să poată aprecia mai uşor traducerea.
Culegerea în limba ucraineană, a apărut într-un tiraj de 1000 exemplare la Ed. Bukrek, în 2016 la aniversarea a 80-a de la naşterea poetului. Traducătorul a selectat versuri din zece volume, începând cu „Poeme”, 1965, şi până la cele de la urmă – cea mai tristă „Scară la cer” şi cea mai cutremurătoare „Plecare”. După această întâlnire am răscolit prin cărţile bibliotecii mele, căutându-l pe Marin Sorescu, înainte de a pătrunde în poezia sa cu înţelegerea şi emoţiile lui Iuri Iakymciuk.
MARIA TOACĂ
Cernăuţi
Comentarii