Ion Iliescu, istoria şi apa de ploaie

Fostul preşedinte Iliescu Ion, românul cu 4 mandate la Cotroceni, a ştiut în permanenţă ce trebuie să facă şi să nu facă „şeful statului”, denumire luată în serios de el însuşi, deşi e neconstituţională, dar acum, la 20 de ani după plecarea de la Cotroceni, în podcastul realizat împreună cu fostul ministru al Culturii, Ionuţ Vulpescu, Bunicuţa ne mai abureşte o dată, iar eu îi urez sănătate şi viaţă lungă că poate într-un final îşi va recunoaşte nu numai realizările măreţe, ci şi greşelile: să iei cu bună (ne)ştiinţă câteva zeci de ani din viaţa şi istoria propriului popor nu e lucru de şagă.

Să nu-şi închipuie Domnia Sa că istoria poate fi rescrisă ca pe vremea tovarăşilor! Nu. Istoria de azi e o cucoană simandicoasă şi capricioasă şi reţine numai ce vrea ea, iar pe primul loc nu se vor afla meritele, ci mineriadele. Îi rog pe cârcotaşii de profesie să accepte că, pe lângă gravele erori, sunt totuşi şi merite destule.

Iliescu a venit în fruntea ţării chemat de tovarăşii săi şi de către armată şi Securitatea Naţională în buna tradiţie a liderilor comunişti: îmbătat cică de idei măreţe de a-şi conduce poporul pe drumul „drept” „spre comunism în zbor”, de frică, n-a fost în stare să se despartă de nivelul popular de înţelegere a istoriei şi de emotivitatea deciziei politice, iar în zilele revoluţiei confuziile şi ceaţa erau dense. Poporul s-a temut atunci de schimbare radicală, iar eminenţele cenuşii ale fostului regim în frunte cu Silviu Brucan n-au catadicsit să explice pe îndelete poporenilor ce ne aduce libertatea, pentru a nu stârni energii greu de controlat. Aşa se explică de ce Iliescu şi-a servit conştiincios poporul, iar 85% dintre poporeni au crezut în el. A crezut el însuşi, ca marea majoritate a populaţiei îndoctrinate şi manipulate 45 ani, că „tovarăşii sovietici”, în fond de la ei învăţase hidrotehnica, ne sunt aliaţi de nădejte, iar Occidentul decăzut n-are ce ne oferi. Eroare fatală. Nu cred că în afară de „ţările lagărului socialist” ar mai fi cunoscut şi altele.

Atunci când „tinerii grăbiţi”, tefeliştii („tinerii frumoşi şi liberi”, vorba maestrului Cristoiu) s-au abătut de la linie, a fost adusă armata disciplinată a ortacilor lui Miron Cozma – kagebist notoriu – să le dea câte o lecţie de cotonogeală, să le spargă capetele şi laboratoarele Universităţii, ultima mineriadă mirosind porceşte a lovitură armată de stat în 1999! A amânat cât a putut integrarea în organismele euroatlantice, iar dacă n-ar fi fost războiul din Iugoslavia şi oferta Dlui Emil Constantinescu de a nu mai candida în 2000 în schimbul integrării în NATO, nici azi nu eram membri. În locul „apului”, „învins de serviciile secrete”, Iliescu, „cel sărac şi curat”, a mai câştigat o dată alegerile pentru Cotroceni şi şi-a reluat al patrulea mandat, ultimul, dar s-a ţinut de cuvânt, spre cinstea lui şi norocul României.

Din păcate, neînvăţând altă doctrină economică decât aceea bolşevică, a promovat conceptul naţional-comunist „noi nu ne vindem ţara”, iar cvasitotalitatea industriei româneşti a ajuns „o magazie de fiare vechi”, nemaiputând fi privatizată. ara a intrat în scurt timp în colaps economic, iar şansele guvernului Văcăroiu de a scăpa de inflaţia galopantă fără investiţii străine au fost 0 (zero). În acelaşi timp, integrându-se în UE, polonezii, maghiarii, cehoslovacii… au reuşit să-şi retehnologizeze industria şi în câţiva ani au scăpat de comunism şi de sărăcie.

Celălalt păcat de neiertat a fost refuzul de a ne întoarce la monarhie şi de a-l readuce pe tron pe Mihai I, cel alungat de bolşevici, ceea ce ne-ar fi integrat imediat în lumea bună a Occidentului. N-a fost să fie, iar Ion Iliescu este principalul vinovat alături de FSN şi apoi PDSR – 22 ani de viaţă românească irosiţi din frica de nou şi din pricina unor ambiţii personale politicianiste. A fost nevoie de aproape două decenii pentru recuperarea rămânerii în urmă. Dă doamne mintea ţăranului cea de pe urmă!

Numai că Dumnezeu dă, dar nu bagă în traistă. Ziua de mâine nu va fi mai bună dacă nu ne recunoaştem greşelile şi nu ni le corectăm. Pentru asta se cer totuşi oarece efort şi mult curaj de care, iată, nu întotdeauna suntem în stare.

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI