A fost odată profesorul Gheorghe Schipor
Deschid intervenţia mea cu un citat dintr-un interviu acordat de profesorul Gheorghe Schipor, tipărit în cotidianul Crai nou (Suceava, Anul XXV, Nr. 6502, joi, 20 martie, 2014, p. 1 –7).
„Menţionez faptul că nu mă tentează nici acum şi nici în viitor distincţiile. Această practică stânjenitoare de a chema la diverse concursuri autori de carte, poate mai puţin cunoscuţi şi sigur mai puţin zgomotoşi, pentru a crea masa de detaşare a vreunui autor cu «dreptul de campion», este mult departe de a acorda reale şanse de afirmare truditorilor, doar din pasiune, în slujba scrisului”.
S-a născut la 30 septembrie 1953, în comuna Vicovu de Sus-Est, judeţul Suceava, al doilea din cei patru copii (Constantin, Gheorghe, Mihai, Aurel) ai soţilor Schipor Victor şi Reveca (născută Georgescu). A plecat dintre noi la 24 septembrie 2023, cu câteva zile înainte de a împlini 70 de ani.
A studiat la Şcoala Generală nr. 1 Rădăuţi (actualmente Şcoala cu clasele I – VIII nr. 1 „Gheorghe Popadiuc” Rădăuţi), promoţia 1968; Liceul „Eudoxiu Hurmuzachi” Rădăuţi, promoţia 1973; Facultatea de Mecanică, secţie a Institutului Politehnic „Gh. Asachi” Iaşi – filiala Suceava, promoţia 1978; Facultatea de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii „Al. I. Cuza” Iaşi (1990).
A avut un parcurs profesional caracteristic pentru personalitatea domniei sale: ambiţios, cu acea tenacitate revoluţionarâ, mizând pe revoluţia bunului simţ, a intelectualului de clasă veritabilă.
A fost lăcătuş mecanic la IMIL Rădăuţi (1968 – 1973); sudor la IJIL Suceava (1974 – 1976); tehnician proiectant la FCMPM Rădăuţi (1976 – 1978); subinginer mecanic (1978 – 1984); subinginer principal (1984 – 1990); inspector CFI în cadrul ISSA Rădăuţi (1990 – 1991); contabil-şef la Fabrica de Scule Rădăuţi (1991 – 1992). În paralel, a fost profesor de discipline tehnice la Liceul Industrial „Eudoxiu Hurmuzachi” Rădăuţi (1978-1980).
A fost profesor titular, pentru discipline economice la Colegiul „Andronic Motrescu” Rădăuţi, din anul 1992 până la pensionare.
Într-o zi de toamnă a anului 2008, domnul profesor Gheorghe Schipor a venit la mine, la Biblioteca „Tudor Flondor” din Rădăuţi, unde lucram încă din anul 1998. Ne ştiam, ne întâlniserăm pe la manifestările culturale, de altfel era un cititor fidel al bibliotecii. Vizita respectivă avea însă alt scop: m-a întrebat atunci cum ar putea să ţină o rubrică despre personalităţile locale, în ziarul Crai nou, eu fiind, în opinia domniei sale, corespondenta de casă a publicaţiei. I-am reamintit că rubrica despre personalităţile bucovinene este în grija domnului Emil Satco şi că ar putea încerca un astfel de demers la ziarul local „Săptămânalul de Rădăuţi”. I-am sugerat să-şi adune în cărţi portretele scrise. Mi-a mărturisit, mai târziu, că discuţia noastră l-a ambiţionat într-un oarcecare sens.
Aventura domniei sale începuse de fapt în anul 1997, cu monografia Grupul Şcolar Agricol „Andronic Motrescu”. Declicul s-a produs şi a scos la iveală o pasiune reală, purtându-i paşii prin arhivele din Bucureşti şi Suceava. A devenit un cercetător fără simbrie, dispus să afle şi să împărtăşească, modest şi retras, neplăcându-i zgomotul sau lumina reflectoarelor. Iată ce mărturisea în interviul menţionat. „Ţin minte că era prin anul 1995, când directorul Florin Drîmbă, de la Grupul Şcolar Agricol (azi, Colegiul „Andronic Motrescu”), unde lucrez, m-a numit pe mine responsabil cu întocmirea unui scurt istoric despre această instituţie şcolară. Domnul director, fiindu-mi coleg şi prieten, observase că mă interesează, din curiozitate, istoricul acestei şcoli de veche tradiţie, şcoală care, în toamna anului 1997, împlinea un veac de existenţă. Un istoric al învăţământului agricol în limba română la Rădăuţi, Bucovina, nu a mai fost scris până atunci. Îmi venea cam peste mână să mă apuc de o astfel de lucrare, deoarece despre perioada de început (1897) aveam doar o poză cu o promoţie (în prim-plan cu trei profesori) şi o carte scrisă de Andronic Motrescu. Celelalte date, puţine câte erau, nu ofereau informaţii certe. În acel an (1995), eu urma să-mi susţin examenul de definitivat la Bucureşti, aspect care sporea dificultatea întocmirii respectivei incursiuni istorice dedicate jubileului centenar al şcolii. Eram îngândurat şi abătut şi uite-aşa, să mai uit de griji, am intrat pe la Muzeul Etnografic din localitate. Aici l-am găsit pe profesorul Vasile Precup, care citea prin nişte ziare. Am intrat în vorbă cu dumnealui şi i-am spus ce problemă mă apasă, de nu văd lumea înaintea ochilor. «Presa vremii dle… presa vremii… asta-i rezolvarea” mi-a răspuns distinsul profesor. «Eu am citit despre inaugurarea şcolii voastre în ziarul Patria din 1987, la Casa Marian din Suceava» a mai spus dl Vasile Precup. A doua zi, entuziasmat de aşa veste mare, am plecat la Suceava, împreună cu directorul Florin Drîmbă şi cu profesorul Vasile Roşca. Am avut marea satisfacţie de a găsi articolul indicat de profesorul Vasile Precup. Era un început promiţător”.
Aşa a fost începutul. A urmat publicarea cărţilor: Antrenor de-o viaţă, Suceava, Editura Cygnus, 2005, Rădăcini în glia Bucovinei, Suceava, Editura Cygnus, 2006; Herghelia Rădăuţi sub două stăpâniri, Suceava, Editura Cygnus, 2007; Întreprinderea Metalurgică Rădăuţi – studiu monografic, Suceava, Editura Cygnus, 2009; Rădăuţi, scurtă privire istorică – studiu documentar, Suceava, Editura Cygnus, 2010; Cetăţenii de onoare ai Rădăuţiului, Rădăuţi, f. e., 2011; Învăţământul agricol din Rădăuţi – studiu monografic, 1897-1925, Suceava, f. e., 2012; Învăţământul profesional şi tehnic din Rădăuţi-studiu documentar, Suceava, Editura Cygnus, 2012; Şcoala Medie Tehnică Zootehnică Rădăuţi – studiu documentar, Suceava, Editura George Tofan, 2013; Rădăuţeni afirmaţi în diverse domenii. Biografii (I), Suceava, Editura George Tofan, 2013; Domeniul Rădăuţilor, parte a Fondului Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei – studiu documentar, Suceava, Editura George Tofan, 2014; IMIL Rădăuţi, oameni şi înfăptuiri – Biografii, Suceava, Editura George Tofan, 2014; Victor Schipor – inventator şi profesor (ediţie îngrijită), Suceava, Editura Accent Print, 2014; Ştefan Rusu – Sportiv de legendă (ediţie îngrijită), Suceava, Editura Accent Print; 2015. Turneul Internaţional de Lupte „Ştefan Rusu & Ioan. W. Popovici – Cadeţi; Gheorghe Berceanu & Vasile Iorga – Juniori”, 2015, Ediţia I (ediţie îngrijită), Suceava, Editura Accent Print, 2016; Turneul Internaţional de Lupte „Ştefan Rusu & Ioan. W. Popovici – Cadeţi; Gheorghe Berceanu & Vasile Iorga – Juniori”, 2016, (ediţie bilingvă) Suceava, Editura Accent Print, 2016; Oameni în slujba şcolii – studiu documentar, Rădăuţi, 2016; Liceul Agricol / Agroindustrial Rădăuţi (1968 – 1990), Horodnic, Editura Ion Prelipcean, 2017.
Trebuie menţionat că a desfăşurat şi o activitate de inventică în domeniul mecanic, fiind fiul lui Victor Schipor, cel care a elaborat procedee tehnice cu caracter de noutate pe plan mondial, abordând o tematică amplă în domeniile: mecanic) şi termotehnic, fiind autorul a 23 inovaţii. Un părinte cu care se mândrea.
La 24 septembrie s-a împlinit un an de la plecarea profesorului Gh. Schipor. Cu doi ani înainte, descoperise că este bolnav, o boală despre care evita să vorbească, pe care o înfrunta, trăindu-şi viaţa cu seninătate. Cel puţin aşa lăsa să se întrevadă. Deşi ascundea multă suferinţă. Participa la evenimente, la fel de discret, aşezat undeva, în ultimul rând, privind visător, peste lume.
În luna octombrie a anului 2022, am avut o discuţie despre temerile pe care le avea în legătură cu manifestarea bolii. Avea mari nedumeriri. Am făcut ceea ce trebuia cu viaţa mea? – părea să se întrebe. I-am spus atunci cât de rari sunt oamenii care lasă urme în istoria comunităţii, i-am apreciat seriozitatea şi dedicarea. Ce sursă de inspiraţie va fi profesorul Gheorghe Schipor pentru generaţiile viitoare care-şi vor cerceta rădăcinile, i-am replicat. I-am sugerat atunci să-şi abată gândurile negre, preocupându-se de o nouă carte. Şi-a canalizat toate forţele pentru întocmirea cărţii „Cetăţeni de onoare ai municipiului Rădăuţi”. La propunerea Societăţii pentru Cultură şi Literatură Română în Bucovina, autorităţile locale i-au conferit titlul de Cetăţean de Onoare, în decembrie 2022. Deşi miza vieţii sale nu fuseseră distincţiile, s-a bucurat ca un copil. Deşi nu-l aplaudau zeci de oameni, se auzeau aplauzele acelora pe care îi evocase în scrierile domniei sale.
Profesorul Gheorghe Schipor a fost strâns legat de comunitate. „Patria mea e la Rădăuţi, Dumnezeul meu e la Rădăuţi ”, afirma.
Voi repeta ceea ce am spus în ziua înmormântării: Vedem adesea anumiţi oameni, trecând pe lângă noi, poate că îi cunoaştem de mult, credem de fapt că-i cunoaştem. Îi judecăm după aparenţe, după felul în care se îmbracă, după ceea ce am auzit ori ni s-a spus despre ei, prin prisma vieţii lor personale, despre care credem că ştim noi destule. Ne întrebăm: ce pot avea oamenii aceştia în plus? Cu ce sunt diferiţi? În realitate, nu ştim nimic, pentru că lumea lor este excepţională, de neperceput. Au acea dâră de lumină interioară. Nu i-am citit cu toţii cărţile, dar ştim câtă fineţe, delicateţe, tandreţe, eleganţă emana fiinţa sa, cât de discret şi profund era.
Comentarii