De aproximativ 18 ani mă ocup de cercetarea familiei Mandicevschi și contribuția acesteia la viața culturală și educațională a Cernăuțiului și Bucovinei.
Căutările mele au început cu doi membri ai acestei ilustre familii și, la acea vreme, nu știam că este atât de bogată în reprezentanți de seamă. Se pare că această familie „mă supraveghează mereu” și mă ajută, și îndrumă în cercetările mele. Ei nu obosesc niciodată să îmi ofere surprize, informații noi despre activitățile lor sau despre noi membri ai familiei!
Este plăcut când primesc solicitări din străinătate pentru informații despre membrii familiei Mandicevschi. Recent, cercetători din Austria, de la muzeul Orth, m-au contactat, deoarece se pregătea o expoziție despre baroneasa Maria von Kulmer. Din materialul trimis de ei, am aflat cu surprindere că ea este fiica lui Constantin Mandicevschi.
Muzeul Orth este un obiectiv turistic din Austria, situat în Orth an der Donau (Ort pe Dunăre). Este un muzeu dedicat culturii și istoriei locale, situat într-un cadru natural pitoresc, unde vizitatorii pot explora o zonă bogată în atracții naturale și istorice.
Cercetătorii de la Museum Orth din Orth an der Donau, Austria, au pregătit într-adevăr o expoziție specială despre baroneasa Maria von Kulmer. Expoziția, intitulată „Maria von Kulmer und der Most” (Maria von Kulmer și mustul), a fost deschisă pe 23 martie 2024, disponibilă pentru vizitare până pe 9 iunie 2025.
Ei m-au găsit prin intermediul internetului, unde au fost publicate articolele mele în presa BucPress Cernăuți. Prieteni de la resursele media mi-au trimis informații că cercetători din Austria mă caută. Așa a început colaborarea noastră constructivă și foarte fructuoasă. Am făcut un schimb de informații. A fost o colaborare foarte productivă pentru noi. Din documentele pe care le-am primit am aflat despre un membru al familiei Mandicevschi dat uitării.
Până nu de mult n-am avut date concrete despre copiii lui Constantin Mandicevschi; știam că au existat trei fiice și un băiat: Vica (Veronica), care a fost la Cernăuți medic oftalmolog, Josefina, despre care încă nu știu nimic, despre băiat încă nu cunosc nici numele, cine a fost, unde a activat, și Maria, despre care nu am cunoscut nimic, până nu de mult. Din colaborarea cu Muzeul din Orth an der Donau, Austria, am aflat câteva date importante despre Maria și le vom prezenta mai jos.
Maria (Mitzi) von Kulmer-Mandicevschi s-a născut la 8 noiembrie 1890, în Suceava. Pianistă la Opera din München, și-a petrecut copilăria și anii de școală la Cernăuți, începând cu 1893, când tatăl ei, Constantin, a devenit directorul Școlii Reale Ortodoxe de Băieți din Cernăuți. Între 1908 și 1912 a studiat pianul la Academia Imperială și Regală de Muzică și Arte ale Spectacolului din Viena, locuind în acea perioadă cu unchiul ei, Eusebie Mandicevschi.
Tatăl său, Constantin Mandicevschi, profesor, bibliotecar și compozitor amator de importanță locală, i-a insuflat dragostea pentru limbajul și spiritul românesc. Unchiul ei, Eusebie Mandicevschi, muzicolog și publicist activ în cercurile vieneze, i-a oferit o educație muzicală solidă la Viena, unde Maria a studiat pianul și teoria muzicii. Această formare nu a fost doar tehnică, ci și afectivă: Eusebie i-a transmis o viziune asupra muzicii ca formă de cultură și identitate.
A avut doi soți: Rudolf Bela și Max von Kulmer (1881–1963), de la care a moștenit titlul de baronesă. La 31 august 1923 s-a stabilit împreună cu baronul dr. Max von Kulmer în Orth an der Donau, unde acesta a închiriat o proprietate cunoscută sub numele de „Uferhaus”. Acolo el a lucrat la invenția sa – „elicea cu pană” –, în timp ce ea își încânta oaspeții cântând la pian.
Povestea plină de evenimente a acestei hangițe și artiste neconvenționale a condus-o la Opera de Stat Bavareză din München, unde, din 1940, a acompaniat baletul timp de 20 de ani. Soțul ei era avocat, dar a activat în domeniul hidromecanicii timp de peste două decenii.
În această perioadă, dr. Max von Kulmer a lucrat și ca luntraș pe Dunăre, la Orth, continuând să dezvolte invenția sa, „elicea cu pană”, un tip complet nou de propulsie navală testată pe o barcă cu fund plat.
Când Maria von Kulmer s-a mutat la Orth, pianul ei a fost adus de la Viena cu o barcă tradițională, pe Dunăre. Instrumentul i-a fost dăruit de unchiul ei drag, Eusebie Mandicevschi, care a jucat un rol important în formarea ei artistică. Le dedica pasagerilor care călătoreau pe râu piese la pian compuse de unchiul ei, iar după ce un plutaș i-a lăsat un butoi de must, a scris „Most” pe o tăbliță în fața casei și a început să-l servească, transformând locuința într-o mică tavernă.
În 1936, soții von Kulmer au părăsit Orth și s-au mutat la Vatra Dornei, în România, iar mai târziu la Berlin și München. Au predat feribotul și hanul familiei lui Georg Humer Sr., care îl administrează și astăzi, ajuns la a treia generație.
În ziarele cernăuțene „Glasul Bucovinei” și „Czernowitzer Deutsche Tagespost” – 1938 au fost publicate două știri de valoare despre doamna Maria Kulmer-Mandicevschi, din care putem spune că, între anii 1937/38, dna Kulmer s-a aflat la Cernăuți, unde a dat un concert de pian la „Societatea Doamnelor Române” și că a locuit pe strada Iancu Zotta, unde dădea ore de pian private.
De menționat că în perioada austriacă și românească, străzile cernăuțene erau împărțite în câteva denumiri și cu numerațiile lor; dacă vorbim de strada care acum poartă denumirea „Ucraineană”, era împărțită în două părți: de la str. Rusească până la str. Armeană, în perioada interbelică purta denumirea „Mircea Vodă”, iar de la Catedrala Armeană „Sf. Petru și Pavel” până la str. Sevcenko „Iancu Zotta”. Este interesant că în timpul stăpânirii austriece, această stradă a mai fost numită și Strada Domnească de Jos, unde trăia o mare parte din boierii români, că nu aveau voie să străiască pe strada Doamnească de Sus.
Iată anunțul din ziarul „Glasul Bucovinei” din 16 aprilie 1938, despre concertul la Societatea Doamnelor Române:
„Societatea Doamnelor Române anunță onoratul public că va aranja în prima jumătate a lunii mai un recital de pian executat de cunoscuta pianistă D-na Maria Kulmer-Mandicevschi. D-sa și-a făcut studiile muzicale la conservatorul din Viena, ca elevă a vestiților profesori Reibard și Robert Fuchs și s-a bucurat acolo de cele mai elogioase aprecieri nu numai ca pianistă desăvârșită de factură clasică, ci și ca destoinică profesoară de muzică. Doamna Maria Kulmer-Mandicevschi, reîntoarsă de doi ani în țară, s-a stabilit de curând în Cernăuți și a binevoit să primească cu multă amabilitate invitația Societății de a da un concert în folosul refacerii internatelor de fete ale societății. Nădăjduim că publicul cernăuțean va ști să prețuiască rarul prilej de a asculta o desăvârșită artistă a Bucovinei și îi va face cuvenita primire printr-o asistență numeroasă, sprijinind totodată și «Societatea Doamnelor Române» în străduințele ei de afirmare a femeii în toate ramurile culturii naționale.”
Informațiile despre doamna Maria Kulmer-Mandicevschi, bazate pe articolele din ziarul „Glasul Bucovinei” din 1938, sunt valoroase pentru conturarea activității sale culturale în Cernăuți în acea perioadă interbelică. La München a continuat să scrie și să publice în limba germană, dar legătura afectivă cu Bucovina nu s-a estompat niciodată. A păstrat cu devoțiune memoria fratelui tatălui ei, Gheorghe Mandicevschi (1870–1907), compozitor și dirijor bucovinean, o figură marcantă a muzicii locale, redactând o lucrare memorialistică în limba română, ulterior tradusă în germană. Documentul, păstrat în colecția Autographensammlung a Münchner Stadtbibliothek / Monacensia, include o biografie detaliată, un catalog de lucrări muzicale și manuscrisul intitulat Oratoriul. Deși nepublicată comercial, această lucrare reprezintă un gest de recuperare culturală, un act de fidelitate față de patrimoniul muzical bucovinean.
Maria (Mitzi) von Kulmer-Mandicevschi a decedat în 1983, la München, Germania. A fost înmormântată la Zentralfriedhof Annabisch, în orașul Klagenfurt am Wörthersee, landul Carintia, Austria.
Maria von Kulmer a întruchipat complexitatea elitei bucovinene din epoca imperială: bucovineană prin naștere, română prin familie, germană prin educație și viață. Această intersecție de culturi și limbi i-a conferit o perspectivă unică, pe care a exprimat-o prin scris, muzică și gesturi de memorie. Ea a fost o punte între lumi, între generații și între tradiții.
Dr. ACATRINI VLADIMIR, directorul Fundației de Binefacere „Familia Mandicesvchi”
Comentarii