Ce înseamnă o politică murdară? O politică în care actanţii politici devin aroganţi şi îşi arată grosolan-mitocăneşte muşchii, iar adevărul şi realitatea suferă deformări grave pentru a sluji interesele unor forţe politice obscure, dornice să câşige electoral nu pe baza propriilor merite, a propriei activităţi, ci distrugând, demotivând concurenţa. Această tehnică manipulatorie primitivă, care n-a construit niciodată ninic, a fost folosită cu deosebit succes de fostul FSN iliesc, apoi de către urmaşii săi fireşti PDSR, iar din 2001, PSD. Dar să nu vă închipuiţi că ceilalţi au stat degeaba şi nici să nu ne lăsăm prostiţi în faţă: mătrăşirea concurenţilor, a inamicilor politici şi adesea chiar a aliaţilor nu este decât foarte rar opera asumată a liderilor grijulii cu imaginea lor publică, ci a mardeiaşilor, a activiştilor specializaţi în porcăirea-bălăcărirea adversarilor. E mai cu seamă treaba mercenarilor mizerabili de care sunt pline televiziunile şi presa – pentru un frăncuţ fiind în stare să mintă ordinar şi să se gudure pe lângă binefăcători.
Ca să înţelegem mai bine, să ne amintim, deşi îmi cade greu la stomac, principalele campanii murdare: pentru a distruge partidele istorice reînfiinţate după Revoluţie, au fost mârşăviţi liderii: „n-au mâncat salam cu soia”, au huzurit pe spatele poporului la Paris, prin cafenele şi-au revenit în România la „de-a gata” să-şi reia moşiile, fabricile şi uzinele înapoi şi să ne lase cu fundul gol. Deşi unii abia ieşiseră din puşcăriile comuniste şi supravegherea securităţii. Au fost reluate acuzaţiile istoriografiei comuniste: „burghezo-moşierimea a vândut ţara capitalului străin, a sărăcit populaţia, iar clasa muncitoare şi ţărănimea erau tratate ca slugi, lipsite de cele mai elementare drepturi; înaintaşii PNL şi PNCD au ucis 11 000 de ţărani în 1907, au tras în muncitori la Griviţa…, iar regele Mihai a fugit din ţară în 1947 cu un vagon plin de bijuterii şi lingouri de aur… În urma unor astfel de campanii ticăloase regele a fost alungat din ţară ca ultimul borfaş, iar România orbecăie de zeci de ani în drumul spre democraţie.
Deşi aceste campanii murdare au distrus imaginea României peste hotare, motiv pentru care liderii noştri nu erau doriţi-primiţi la curţile democraţilor occidentali, ticăloşia batjocorii adversarilor politici a continuat şi va continua până când aceste relicve comunistoide din politica noastră nu vor fi date la o parte prin educaţie, iar troglodiţii vor dispărea de pe prima scenă şi m-aş bucura dacă dispariţia lor se va face prin votul cetăţenilor batjocoriţi. Căci, din păcate, adesea poporul este ţinta batjocurii unor „mari elitişti” precum „maestul” Cristoiu, Badea, Ciutacu, Dodoiu, Tapalagă, Ponta…: dacă nu votează „cu cine trebuie”, adică cu ai lor, suntem toţi nevertebrate, prostime, pulime (cer umil scuze!), mămăliga, gloata, turma, „analfabeţii funcţional”, gură-cască, blegotei, râme…
La asemenea popor şi asemenea „ţară de rahat”, un preşedinte nu putea să fie decât cerşetor (de funcţii internaţionale), lamentabil, necalificat, indolent, n-are copii, Agamiţă Dandanache şi străin de neam (zice Ponta!), faraonic şi trădător, ficusul de la Cotroceni, sfinx, tăcut, mut, lipsit de ruşine, excursionist, jucător de golf, fără bun simţ, n-a făcut nimic pentru popor…
Nu cred că a existat sau există pe planetă vreun şef de stat, ba nici măcar un cetăţean oarecare, mai batjocorit, mai înjosit, iar motivele ticăloase sunt nu numai persoana în cauză simţită ca un pericol pentru candidatul PSD la alegerile prezidenţiale, ci mătrăşirea PNL şi a candidatului său, Nicolae Ciucă, virtual preşedinte dacă ajunge în al II-lea tur de scrutin. Fiindcă aşa injuriat cum e, totuşi Iohannis a fost un preşedinte decent, european, cu nimic mai prejos faţă de ceilalţi, refuzând să intre în cloaca politicianistă autohtonă, iar zestrea sa de voturi este suficientă pentru a promova PNL în al doilea tur. De aici ura viscerală…
În aceeaşi manieră au fost desfiinţate personaje celebre precum Corneliu Coposu, Ion Raţiu, Radu Câmpeanu, Victor Ciorbea, Theodor Stolojan, Dacian Cioloş…, pentru a face loc atâtor politicieni de trei parale.
Comentarii