XXXV. Deceniul anchetelor poliţieneşti
II. Constanţa – 1894-1895 (1)
Anul 1894 ne aduce un alt caz interesant, pentru prezentarea căruia, însă, va fi nevoie de un preambul ceva mai amplu, aşa că ne vom muta peste Cordun, în Regatul României, acolo unde generaţia tânără studioasă pornise, încă din anul 1880, acţiunea de coagulare a forţelor general româneşti cu aceleaşi scopuri pe care le urmăreau şi societăţile academice cernăuţene.
Ideea iscată – şi parţial realizată – a unor congrese studenţeşti, de la care ne-a rămas momentul Putna-1871, dus cu bine la capăt prin strădania îndeosebi a lui Mihail Eminescu şi a lui Ioan Slavici, nu a fost abandonată nici o clipă, încă în anii imediat următori preconizându-se acţiuni similare. Aceeaşi societate vieneză România Jună îşi propusese, în 1871, o viitoare întâlnire, la 19 august 1874, la Câmpia Turzii, în Transilvania, având ca punct central istoric repunerea pe tapet a imaginii lui Mihai Viteazul – cu trimitere evidentă şi la ideea de unire a ţărilor române într-un singur stat – în care scop se şi preconiza înălţarea unei capele.
Cu această încercare, nerealizată, părea că ideea „schimburilor de experienţă” studenţeşti a sucombat, până când ştafeta a fost preluată de asociaţiile studenţeşti din Regat, vârfurile de lance de la Iaşi şi Bucureşti, trecând peste inerente piedici conjuncturale, ajungând să convoace, şi chiar să ducă la bun sfârşit, o întâlnire „la nivel înalt” – unde altundeva decât la Focşani, simbol al Unirii din 1859, când oricine putea să treacă Milcovul în voia cea bună, fără restricţii, după ce-l „secaseră dintr-o sorbire”, vorba Bardului. Programul era simplu, prevăzându-se ţinerea de conferinţe, dezbateri pe probleme specific studenţeşti, spectacole, banchete, vizite prin împrejurimi – prilej de cunoaştere a realităţilor locale dar şi, de importanţă maximă, de familiarizare cu date istorice ale poporului român, care să constituie „placa turnantă” a forjării concepţiilor de suport naţional. Congresele acestea s-au ţinut an de an (Piteşti, Bacău, Turnu Severin, Galaţi etc.), cu timpul ajungând să participe şi studenţi bucovineni, ardeleni, bănăţeni, basarabeni, macedoromâni ş.a., înfăptuindu-se, în mic, din punct de vedere sufletesc, viitoarea Unire din 1918.
Nu mai insistăm cu amănunte, pentru a ajunge la momentul „fierbinte” al congresului de la Constanţa, din 1894. A participat din Bucovina un grup compact de 26 (sau 37) studenţi (pe o parte îi putem nominaliza, graţie cărţii lui Arcadie Dugan-Opaiţ: Albumul Mare al Societăţilor academice „Arboroasa” şi „Junimea” din Cernăuţi, vol. I, Suceava, 2015, ed. îngr. de Marian Olaru şi Arcadie M. Bodale: Cornelie Georgian, prezent la Constanţa, „dar din întâmplare n-a fost disciplinat”; Iorgu G. Toma „participă la Congresul din Constanţa – cu paşaportul lui Eugen Tarnavschi, care suferi urmările”; Radu cav. de Grigorcea a luat cuvântul la Congres, în numele delegaţiei bucovinenilor, şi a primit şi dojana din partea Universităţii; Garabet Gaina; Bogdan Gaina a subscris Memorandumul pentru Congresul de la Constanţa – „dojană scrisă în indice (carnetul de cursuri)”; Leon Abageriu, ajuns paroh în Putna, în 1916,; Antoniu Şesan; Temistocle Bocancea; Mihai Ivaniuc – mort la 2 feb. 1930 în Iaşi, ca profesor – la care îi mai adăugăm noi pe Criclevici şi Dămian, care au ţinut cuvântări), care au avut parte de un veritabil periplu prin câteva dintre principalele centre ale României din acel timp, începând cu popasul de la Iaşi, cu o primire deosebită din partea „fraţilor” din capitala Moldovei, pentru exemplificare alegând noi, din numeroasele informaţii aflătoare în diferite ziare din ţară, cuvintele corespondentului special al Gazetei Transilvaniei (nr. 202 din 16/28 sept.):
„După ce trenul s-a oprit şi studenţii s-au dat jos, d-şoara Trancu, studentă în medicină, a adresat câteva vorbe de binevenire fraţilor din Bucovina. Din partea studenţilor bucovineni a vorbit dl Crilovici [probabil: Criclevici], mulţămind studenţilor din Iaşi şi publicului ieşean pentru buna primire ce li s-a făcut. Din partea basarabenilor a vorbit dl Stere, student în drept.
De la gară studenţii au mers la Universitate, parcurgând stradele Arcu, Golia şi Alecsandri. La Universitate studenţii au fost întâmpinaţi de dl Culianu, rectorul universităţii şi preşedintele Ligii, şi de dl Ar. Densuşianu, profesor universitar şi vicepreşedintele Ligii. De aci studenţii au fost conduşi la marele otel Traian, unde li s-a dat un mare banchet. În tot timpul banchetului muzica militară cântă cântece naţionale. După banchet studenţii au vizitat mitropolia, biserica Trei Ierarhi, Palatul administrativ, seminarul Veniamin, institutul anatomic, Universitatea nouă, Şcoala militară, Liceul Internat, Şcoala de belearte şi statuile din pieţele publice”.
Drumul până la Constanţa este lung şi acuma, darmite pe vremea aceea, aşa încât nu strica să-ţi tragi sufletul pe undeva – la Brăila, de exemplu, de unde un Stih (în spatele pseudonimului, îl bănuim pe viitorul mare actor State Dragomir) ne relatează, prin intermediul ziarului Evenimentul din Iaşi (nr. 472 din 14 sept.):
„Restul drumului până la Brăila a fost o adevărată se-rată literară, graţie declamaţiunilor d-rei Maxim şi a d-lor Codreanu şi Maxim. La Brăila, studenţii capitalei, împreună cu cei transilvăneni, aceştia în număr de 15, au făcut colegilor bucovineni şi moldoveni o strălucită primire. S-au rostit discursuri şi apoi, cu muzica în frunte, studenţii porniră prin oraş. Cetăţenii brăileni se întreceau în a sărbători pe scumpii oaspeţi: casele erau împodobite cu steaguri naţionale, fereştile erau împănate de lume. După câteva vizite făcute la diverse instituţiuni, pornim spre cheiul Dunării, însoţiţi de o lume imensă şi entuziastă. Trei vapoare, ce erau puse la dispoziţie, au fost suficiente pentru a adăposti pe cei 400 de studenţi adunaţi ca să participe la congres. În mijlocul uralelor ce stingeau sunetul muzicii, vapoarele porniră pe Dunărea liniştită şi măreaţă înspre Cernavodă”.
LIVIU PAPUC
Comentarii