4 – 10 iulie
A fost o săptămână în care cele două mari pasiuni ale românilor, politica şi fotbalul, ne-au oferit subiecte de discuţie din plin. Atât politicienii, cât şi fotbaliştii au oferit spectacole care trec de la sublim la ridicol sau de la remarcabil la plictisitor în exercitarea „atribuţiilor de serviciu”, dar cu impact diferit asupra vieţii sociale la nivel mondial. O Cupă Mondială şi un număr mare de conflicte cu potenţial de a genera un război mondial (foarte posibil ca fiind ultimul pe planetă) se desfăşoară sub ochii noştri şi domină preocupările zilnice pentru majoritatea cetăţenilor. Iar când confruntarea politico-militară a planetei are ca dirijori lideri „excentrici”, fără scrupule şi „bolnavi de putere”, îngrijorarea generală este pe deplin justificată. Să vedem care ar fi, în opinia mea subiectivă, evenimentele majore ale săptămânii trecute.
De departe, Reuniunea NATO de la Ankara este evenimentul cel mai important al perioadei (şi chiar al întregului an 2026, scurs până în prezent, sub aspect politico-militar) şi care a adus clarificări în poziţia membrilor alianţei în mai multe domenii. Poziţia SUA faţă de războiul din Ucraina s-a clarificat în bună parte (alianţa a fost permanent „stresată” de ambiguităţile din atitudinea preşedintelui Trump faţă de conflict), înarmarea Europei a intrat în „linie dreaptă” şi, în scurt timp, continentul va fi un adversar real al ambiţiilor Rusiei, iar unitatea alianţei s-a dovedit cea mai puternică după căderea Pactului de la Varşovia. De la declaraţii s-a trecut la acţiuni concrete (s-au stabilit sumele destinate sprijinului Ucrainei, s-a aprobat de majoritatea statelor (procentul din PIB aferent cheltuielilor cu dotarea militară, s-a hotărât un sistem de coordonare şi comandă unitar şi chiar s-a decis emiterea precomenzilor multor state pentru industria de profil). Personal, consider reuniunea un succes major.
În ce priveşte conflictul Iran – SUA/Israel, al doilea eveniment ca importanţă, în opinia mea, prin evoluţia sa în săptămâna încheiată, trebuie să remarcăm şi să ne îngrijoreze „aruncatul la gunoi” al Memorandumului pentru încetarea focului (armistiţiu) convenit în Elveţia, dar fără prezenţa Israelului (de subliniat!). Motivul anulării „de facto” a înţelegerii este atacul iranian asupra unor nave comerciale în strâmtoarea Hormuz, fapt interzis de prevederile armistiţiului. Bombardamentele reciproce afectează şi ţările din Golf, preţul petrolului creşte (avantaj „teoretic” Rusia) şi instabilitatea în zonă se adânceşte, antrenând şi alţi „competitori” (Emiratele Unite, Bahrein, Kuweit şi chiar Arabia Saudită).
Un eveniment puţin „inedit” din săptămâna încheiată mi-a atras atenţia sub aspectul colaborării militare, generate de creşterea capacităţii tehnologice uluitoare a Ucrainei, chiar în timp de război (sau datorită acestuia!?!). Performanţele deosebite ale dronelor ucrainene „verificate” şi pe linia frontului au stârnit un interes deosebit firmelor americane de profil (în SUA nu există fabrici de „stat” cu profil militar, doar câteva „laboratoare”!) care, pragmatic, doresc să cumpere licenţele. Iar dacă, la schimb, americanii ar oferi rachete Patriot, câştigul ar fi reciproc (win-win) şi teroarea rusească s-ar diminua în oraşele ucrainene.
Ultimul eveniment sau „început de eveniment”, dacă îmi permiteţi expresia şi care este ignorat de mass-media noastră este legat de viitoarele negocieri pentru încetarea focului în Ucraina. SUA s-au „plictisit” de mediere Rusia – Ucraina şi Europa, prin liderii ei marcanţi, Franţa, Germania, Marea Britanie sau Polonia vor să preia „ştafeta”. Se aşteaptă în curând o întâlnire la Paris, la care va participa şi Ucraina(!), pentru a formula o poziţie comună în viitoarele negocieri cu Rusia. Orice iniţiativă pentru oprirea crimelor şi distrugerilor merită salutată şi apreciată.
Râsul lumii (şi plânsul Rusiei!) săptămânal
La întrebarea brutală a preşedintelui Trump (la întâlnirea de la Ankara) adresată liderului ucrainean Zelensky, privind o deplasare a acestuia la Moscova, răspunsul a generat hohote de râs. Zelensky a refuzat deplasarea, pentru că este pericol mare la Moscova, din cauza dronelor ucrainene. Super răspuns!
DAN STRUTINSCHI
Comentarii