> Va mai naşte oare Bucovina cavaleri asemenea lui Iancu Flondor, cu nobleţea spiritului animat până la sacrificiu de o neîmpărtăşită dragoste de neam? (Comemorarea de la Storojineţ, nordul istoric al Bucovinei, a 158 de ani de la naşterea Făuritorului Unirii)
Marele Bărbat al Neamului, Iancu Cavaler de Flondor, Cavaler al României Mari, decorat cu Marea Cruce a Ordinului Coroana României de către Regele Ferdinand, Preşedintele Partidului Naţional Român din Bucovina care a prezidat Congresul General al Bucovinei, care, la 28 noiembrie 1918, cu 105 ani în urmă, a votat Unirea Bucovinei cu Patria-Mamă, în Sala Sinodală a Reşedinţei Mitropolitane din Cernăuţi, fiind semnat actul Unirii Bucovinei cu Regatul României, boierul din Storojineţ, nu este acoperit de praful uitării!
Deşi nu e năvălit de pelerini, uitarea nu s-a aşternut aici ca stăpână deplină, urmele neuitării la mormântul său de la Maidan din Storojineţ, la cripta familiei Flondor din curtea Bisericii „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, unde se află locul de veşnică odihnă a celui care a fost Cavalerul de Flondor, unul dintre principalii făuritori ai Unirii Bucovinei cu România sunt evidente graţie redactorului-şef al „Zorilor Bucovinei”, preşedintelui Societăţii Jurnaliştilor Români Independenţi din Ucraina, Nicolae Toma, care de ani de zile îi adună pe români la această modestă cruce de marmură albă, unde dăinuie nobleţea spiritului lui animat până la sacrificiu de o neîmpărtăşită dragoste de neam, dar şi datorită slujbelor divine, oficiate de părintele Vasile Covalciuc, protopop de Storojineţ, de fiul său, părintele Gheorghe Covalciuc.
Iancu Flondor e considerat arhitectul Unirii Bucovinei cu Regatul României; fără el, spunea Sextil Puşcariu, Unirea Bucovinei cu România nu ar fi reuşit. Într-un timp record, de doar o lună, a reuşit să mobilizeze românii din Bucovina spre a se adresa autorităţilor române, Regelui Ferdinand, cerând să trimită armata română pentru a restabili ordinea în Bucovina, după destrămarea Imperiului austro-ungar. La 11 noiembrie 2018, în frunte cu generalul Iacob Zadik, armata română intră triumfătoare în Cernăuţi, iar la 28 noiembrie 2018, graţie boierului de la Storojineţ, în Sala Sinodală a reşedinţei Mitropolitane este semnat, de către Iancu Flondor şi Ion Nistor, actul Unirii Bucovinei cu Regatul României.
Vorbim Româna şi ne menţinem ca Neam pe aceste meleaguri străbune graţie Artizanului Unirii – Iancu Flondor
Lider al românilor din Bucovina, care a militat pentru unirea tuturor românilor, din primăvara şi vara anului 1918 este primar la Storojineţ, iar din decembrie acelaşi an e numit ministru secretar de stat fără portofoliu, apoi ministru pentru Bucovina; a pus bazele învăţământului în limba română, a introdus limba română în şcoli, administraţie, justiţie, a susţinut ţărănimea, a ajutat populaţia Bucovinei cu grâne în timpul foametei – şi pe români, şi pe ucraineni, polonezi, evrei, etc. Dezamăgit de jocurile politice, dimisionează din funcţia de secretar de stat în guvernul lui Brăteanu în urma unui conflict cu Ion Nistor, retrăgându-se la moşia sa din Storojineţ…
Animat până la mistuire de o neîmpărtăşită dragoste de neam, nedeclarată însă de la tribună, dar profund tăinuită în templul sufletului lui preaplin de jertfelnica zbatere pentru demnitatea, unirea tuturor românilor, Iancu Cavaler de Flondor se stinge din viaţă la conacul de pe moşia sa din Storojineţ, la 19 noiembrie 1924. Are parte de funeralii naţionale, fiind înmormântat la 23 noiembrie, în cripta familiei Flondor din curtea bisericuţei de la marginea Storojineţului, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”. După ocuparea ţinutului de sovietici, mormântul este profanat şi devastat. În 1991, cu sprijinul Episcopiei din Oradea şi al Societăţii „M. Eminescu” din Cernăuţi este adus, instalat şi sfinţit noul monument, evenimente evocate de Felicia Toma.
Or, la împlinirea a 158 de ani de la naşterea Cavalerului Unirii, Iancu Flondor, cel care a luptat pentru unitatea românilor, la mormântul lui din Storojineţ, „Zorile Bucovinei” şi Societatea Jurnaliştilor Români din Ucraina au organizat o manifestare de comemorare sub oblăduirea Sfinţiei Sale, vrednicului părinte Vasile Covalciuc, protopop de Storojineţ, un exemplu de demnitate şi dăruire duhovnicească, care, împreună cu fiul său, părintele Gheorghe, paroh al Bisericii „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, diaconul Griguş de la Biserica Românească „Sfântul Gheorghe” din centrul Storojineţului, au oficiat o frumoasă şi înălţătoare slujbă de pomenire pentru toţi membrii familiei Flondor, dar şi pentru martirii crucificaţi de regimul totalitar sovietic pe crucea Golgotei Neamului Românesc.
Cei adunaţi sub sceptrul Întregitorului de Ţară la cripta familiei Flondor din curtea Bisericii „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” de la Maidan – ministrul plenipotenţiar Dan-Nicolae Constantin, preoţii Vasile şi Gheorghe Covalciuc, familia Toma – Nicolae şi Felicia, organizatorii manifestării (Societatea Jurnaliştilor Români Independenţi din Ucraina şi publicaţia „Zorile Bucovinei”), lideri ai societăţilor naţional-culturale româneşti: Vasile Bâcu, preşedintele Societăţii „M. Eminescu”, Vitalie Zâgrea, preşedintele Societăţii „Junimea”, Adrian Iliuţ, preşedintele Societăţii „Anastasia”, Romina Motrescu, secretară la Primăria comunei Ciudei, medicul Petru David cu soţia Mariana, colaboratoare la Liceul Românesc din Crasna, interpreta Victoria Costinean, conducătoarea artistică a Ansamblului model „Izvoraş” din Ropcea, Lucrător Emerit al Culturii, prof. Dorin Misichevici, preşedintele Asociaţiei „Drumul crucii”, Vasile Rauţ, preşedintele Societăţii „Golgota” a românilor din Ucraina, Tatiana Sanduleac, şefa Casei de Cultură din Storojineţ, prof. Ion Gaină, antreprenorul Vasile Socolovschi cu fiica Alueta, vedetă în ascensiune, Elena-Vântu Tărâţeanu, directoarea Muzeului „M. Eminescu”, soţia regretatului scriitor, academicianul Vasile Tărâţeanu, preoteasa Maria Covalciuc, care a pregătit agapa, cu bucate gustoase româneşti, cum doar ea se pricepe de bine… – acolo, unde alături au fost readuşi, într-un mormânt simbolic, martirii neamului românesc, au aprins o lumânare şi pentru aceşti 107 mucenici, victime ale regimului totalitar comunist, care şi-au găsit sfârşitul infernal în neagră străinătate, au decedat de foame, de muncă silnică, nu au nici morminte, nici cruci la căpătâi.
Ca prinos de adâncă recunoştinţă pentru marii noştri înaintaşi, diplomatul român dl Dan-Nicolae Constantin, ministrul plenipotenţiar la Consulatul General al României la Cernăuţi, a depus un coş de flori tricolore la crucea de la mormântul lui Iancu Flondor, menţionând meritele deosebite faţă de românii din Bucovina ale celui care a fost principalul realizator, Cavaler al Marii Uniri din 1918, aducând mulţumiri părintelui Vasile Covalciuc, familiei Toma, că păstrează vie amintirea vrednicilor noştri înaintaşi care au adus o plus valoare la făurirea istoriei noastre.
Biserica Ortodoxă Română e unicul scut de apărare a limbii române în nordul Bucovinei
Am spus nu o dată că Biserica Ortodoxă Română e unicul scut de apărare a limbii române aici, în nordul istoric al Bucovinei, în general în Ucraina. E trist şi dureros ce se întâmplă în prezent, luptele ce se duc în sânul Bisericii pentru a o distruge. Oficiind serviciul divin în memoria familiei Flondor, cucernicul Vasile Covalciuc ne-a amintit că flondorenii sunt ctitorii bisericii de la Maidan, Storojineţ, au donat pământ şi pentru Biserica „Sfântul Gheorghe”, din centru, în predica sa evocând faptele generoase ale membrilor familiei Flondor, ajutorul acordat celor nevoiaşi, conştientizând că noi, românii, trebuie să nu uităm că, în aceste clipe grele de război, Bucovina noastră e apărată de Biserică. „Trebuie să trecem această perioadă atât de grea. Dumnezeu ne pune la încercare. Imperii puternice au fost, acum nu mai sunt. Biserica a fost, este şi va fi, la fel şi Bucovina” a spus generosul părinte, întotdeauna săritor la nevoile oamenilor, care a adăpostit şi adăposteşte la sediul Şcolii Duminicale a Bisericii „Sfântul Gheorghe” refugiaţi din regiunile afectate de război, mulţumind Consulatului General al României la Cernăuţi, dnei Consul General Irina-Loredana Stănculescu, dlui ministru Dan-Nicolae Constantin pentru sprijin şi susţinere.
Deputat în Dieta Bucovinei, în primăvara şi vara anului 1918, Iancu Flondor a fost primar la Storojineţ. În semn de recunoştinţă faţă de urmele frumoase lăsate de Iancu Flondor la Storojineţ, dna Tatiana Sanduleac, şefa Casei de Cultură din Storojineţ, a depus un buchet de flori la cripta familiei Flondor, adresând cuvinte de mulţumire pentru iluştrii înaintaşi care au adus o contribuţie majoră la prosperarea Storojineţului şi din partea primarului Igor Matiiciuk, sensibilizând că doar faptele – nu vorbele – vorbesc de la sine despre om.
Comemorat cu ani în urmă în incinta redacţiei ziarului românilor din Ucraina, „Zorile Bucovinei”, de ani buni organizăm împreună cu părintele Vasile Covalciuc parastase de pomenire la mormântul celui care a împlinit visul de veacuri al românilor – Unirea. Nicolae Toma, redactorul-şef al „Zorilor Bucovinei”, preşedintele Societăţii Jurnaliştilor Români Independenţi din Ucraina, jurnalista şi publicista Felicia Toma, administratoarea site-ului „Zorile Bucovinei”, au adresat alese mulţumiri vrednicului slujitor al altarului, protopopului Vasile Covalciuc, pentru frumoasa slujbă, exemplu pentru toţi românii din nordul Bucovinei cum trebuie să-ţi onorezi înaintaşii, să-ţi iubeşti Neamul şi pe Dumnezeu, preotesei Maria pentru agapa pregătită, pentru bucatele gustoase, Consulatului General al României la Cernăuţi, dlui ministru plenipotenţiar Dan-Nicolae Constantin pentru sprijin şi înţelegere, că ne-a pus la dispoziţie şi transportul, sensibilizând că datorită lui Iancu Flondor vorbim astăzi limba română, că amintirea Cavalerului Unirii Bucovinei cu PatriaMamă va rămâne mereu vie din neam în neam pentru generaţiile ce vor veni să se roage lângă această cruce.
Un omagiu prin cântec ce a vibrat cu dor de Ţară şi dragoste de Neam i-a adus lui Iancu Flondor măiastra noastră cântăreaţă, folclorista Victoria Costinean, Lucrător Emerit al Culturii din Ucraina, conducătoarea artistică a Ansamblului etnofolcloric model „Izvoraş” din Ropcea, ea dând glas cântecului din bogata zestre folclorică „În pădurea înverzită”, dăruit de maestrul Ioan Paulencu, Artist al Poporului din Republica Moldova. Dăruită cu har artistă îl cântă din anii ’90, întregindu-i albumul muzical „De dor mult e greu pământul”. Acelaşi dor ne-stins vibrează şi în sufletul tinerei şi talentatei noastre vedete Aluieta Socolovschi, care ne înduioşează ori de câte ori o ascultăm şi duce faima Bucovinei în lume.
Avem o datorie: să ne ţinem grămăjoară!
„Omul sfinţeşte locul”, a conştientizat Vasile Bâcu. Părintele Vasile Covalciuc, la fel ca şi Iancu Flondor, sfinţeşte locul prin faptele generoase; ei sunt „boieri” prin nobleţea spiritului, prin dragostea de neam, de cele sfinte. Avem o datorie – să ne ţinem grămăjoară, dacă nu era Iancu Flondor nu eram nici noi, e ferm în convingere Vasile Rauţ, la fel precum Dorin Misichevici că Biserica e legătura duhovnicească a înaintaşilor cu urmaşii noştri. Cum te învaţă preoţii să-ţi iubeşti aproapele şi pe Dumnezeu, nici profesorul n-o face; de aceea „doar preotul îşi merită banii, prin învăţătura lui Dumnezeu”. Petru David s-a referit la perioada când cripta familiei Flondor a fost vandalizată şi distrusă, aici fiind doar o cruce de lemn, iar regretatul scriitor Dumitru Covalciuc a descoperit mormântul Cavalerului Unirii. De atunci venim şi ne închinăm memoriei lui. Momente de răscruce în istoria noastră a evocat Adrian Iliuţ – anii ’40 ai secolului trecut – „eliberarea” nordului Bucovinei şi inutului Herţa, războiul din prezent; „ducem lipsă, avem nevoie de Cavaleri ca Iancu Flondor”. Dna Elena Vântu-Tărâţeanu a remarcat că „Zorile Bucovinei” adună în jur oameni demni, precum părintele Vasile Covalciuc, iar „Iancu Flondor merită să nu fie uitat”. Românii, rupţi de la sânul ării, au fost sub atâtea asupriri, sub atâtea imperii. Fiecare imperiu şi-a scris istoria aşa cum i-a convenit. Istoria noastră, a românilor din istorica provincie a României, e scrisă cu litera Unirii în sufletele noastre. Ceea ce ne doare e că ne lipseşte această unitate, suntem divizaţi – unde sunt doi români, sunt trei partide. Iancu Flondor şi Mihai Eminescu au luptat pentru unirea tuturor românilor. Prin tăcere şi „uitare” ni se contestă dreptul la trecutul nostru istoric, la personalităţile de seamă ale neamului. Unii se tem chiar să vină la comemorarea lor. Suntem urmaşi ai Cavalerului Unirii şi nu putem să nu ne înnobilăm de măreţia faptelor sale măreţe.
A fost şi va rămâne pentru noi Cavalerul nobil, plin de demnitate, generos, temerar şi atât de devotat cauzei naţionale, viitorului neamului. A trăit şi a luptat pentru făurirea idealului naţional al Unirii, pentru propăşirea neamului umilit de străini secole la rând.
FELICIA NICHITA-TOMA,
pentru „Zorile Bucovinei”, Cernăuţi – Storojineţ
Comentarii