Amurg. „Să fiu amurgul aş vrea, / să aştept sfâşiat la ferestre, / dragostea mea. / Să-ţi aprind obrajii cu nebuna-mi pară / şi să plec apoi, / când se face seară. / Primeşte câmpia; e un dar ce-ţi fac, / muntele-n omagiu / şi codrii ce tac. / Ci vino. Să mergem. Ne-aşteaptă / mulţime de regi în genunchi / şi florile toate să trecem aşteaptă.” (Emil Botta, „Să fiu amurgul…”; Emil Botta, n. 15 septembrie 1911, Adjud – d. 24 iulie 1977, Bucureşti, poet, prozator şi actor român.)
Box. Un boxer era numărat în ring, de arbitru. Din sală, o băbuţă: – Ăsta nu se mai ridică, maică…, eu îl ştiu din autobuz. Nu se ridica de pe scaun nici pentru femeile gravide…
Civilizaţie. Odată, o studentă a întrebat-o pe antropologul celebru Margaret Mead, care consideră ea că este primul semn de civilizaţie într-o cultură. Ea se aştepta ca antropologul să vorbească despre cârlige, vase de argilă sau pietre, unelte ascuţite. Dar nu. Mead a spus că primul semn de civilizaţie într-o cultură antică era dovada unei persoane cu femurul rupt şi vindecat (osul coapsei). Mead a explicat că, în regnul animal, dacă îţi rupi piciorul, mori. Nu poţi fugi de pericol, nu te poţi duce la râu să bei apă sau să vânezi. Eşti carne proaspătă, pradă facilă pentru prădători. Niciun animal nu supravieţuieşte unui picior rupt suficient de mult timp pentru ca osul să se vindece. Un femur rupt care s-a vindecat este dovada că cineva şi-a făcut timp să stea cu cel căzut, a tratat rana, a condus persoana în siguranţă şi a îngrijit-o până când şi-a revenit. A ajuta pe cineva în dificultate este locul şi momentul istoric… unde începe civilizaţia, a spus Mead. Civilizaţia este ajutor comunitar.
Dimineaţă. „Am lăsat gânduri cu flori la poarta dimineţii tale… Dacă treci pe-aici…, ia una cu tine şi poart-o la reverul inimii, să-ţi fie ziua plină de frumos! Şi dacă fiecare răsărit este un dar de la Dumnezeu, împărtăşesc darul meu cu tine.” (Preot Gabriel Ichim Radu)
Elite. „Anumiţi indivizi, ori din neputinţa lor intelectuală, ori dintr-o ură viscerală împotriva poporului român sau pentru că sunt ei săraci sufleteşte, au intrat într-un dispreţ dezgustător la adresa poporului român sau au creat o zonă de superelită, crezând că elitist eşti dacă te declari: dom’le, eu sunt elitist. Din clipa aia, voi nu sunteţi nimic! Elitele se impun.” (Fănuş Neagu)
Farmec. Calitate rară, însuşire umană care (spre deosebire de urâţenie, banalitate, prostie) este practic imposibil de explicat. Ea există, ni se impune, dar nu poate fi descrisă, disecată, analizată, măsurată…
GPS. Eu am un GPS pentru pensionari. În afară de faptul că-mi arată cum să ajung la destinaţie, îmi spune – şoptit – şi de ce, naiba, oare, am vrut să merg acolo.
Impresie. Cinstit: prima impresie este mereu cea bună şi asta se confirmă mai ales când ea este una… proastă.
Limbi. Un evreu rus stătea pe o bancă şi citea un manual de ebraică (în timpul URSS). Îl vede un ofiţer KGB şi îl întreabă: Ce citeşti? Evreul răspunde: Învăţ limba ebraică pentru ca după ce mor şi ajung în Rai, să pot şi eu sa mă înţeleg cu Avraam, Isaac, Iacov… Ofiţerul îl întreabă: Eşti sigur că o să ajungi în Rai? Dar dacă ajungi în Iad? Evreu, calm: Nicio problemă, ruseşte vorbesc fluent!
Mesteceni. Am găsit – e părerea, plăcerea mea – cea mai frumoasă, poetică, încercare a definirii a unor mesteceni… Aparţine unui poet azi uitat (Ion Rahoveanu, născut în 1928 – habar nu mai am despre el… ): „Tulpini adolescente, mesteceni în candoare / Sunt nuduri, încă-n viaţă… de foşnet şi culoare / Pădure de zăpadă şi pure sângerări / De frunze… ce le pierde lumina-n depărtări…”
Protecţie. Prima atestare a unei „măşti de protecţie” a fost consemnată de Plinius cel Bătrân, care descria minerii Romei antice cu faţa acoperită de piei de animale, pentru a nu inhala substanţele toxice. Posibilitatea acoperirii feţei cu o pânză înmuiată în apă apare şi în scrierile lui Leonardo da Vinci, care sublinia că, astfel, muncitorii din construcţii n-ar mai inhala praf.
Precauţie. „Cât timp trăieşti, nu poţi spune: mie nu mi se va întâmpla aceasta!” (Menander)
Reclamă. Ce bine că s-au ridicat restricţiile din pandemie. Că tare „iubesc” reclamele de la ProTv. Ai timp să mergi să-ţi iei un suc. Din frigider. Acum chiar şi de la benzinărie. Din Mamaia!
Salvare. „Scriitorul german Georg Büchner a scris acest lucru într-o scrisoare către mireasa lui în 1834: «Ce este ceea ce se află în noi şi minte, ucide şi fură?». Doar această întrebare poate accelera cea mai importantă revoluţie a omenirii la ruşi: conştientizarea că responsabilitatea nu revine superiorilor tăi, ci ţie. Nici NATO, nici ucrainenii nu pot deputiniza Rusia. Noi, ruşii, trebuie să ne curăţăm singuri ţara. Pot oamenii mei s-o facă? După război, lumea va ajuta Ucraina să se reconstruiască. Dar Rusia va fi economic în ruine. Prăbuşirea imperiului va continua în plină forţă. Alte popoare şi regiuni îi vor urma pe ceceni spre independenţă. Federaţia Rusă se va dezintegra. Dar forţa centrifugă a popoarelor şi regiunilor din ultimul imperiu al lumii poate fi purificatoare şi poate reabilita, precum poate fi şi distructivă. Conştiinţa rusă trebuie să înveţe să accepte că pot exista mai multe state cu limba rusă ca limbă de stat. Imperiul trebuie îndepărtat din minţi şi suflete ca o tumoare malignă. Numai atunci noile state pot iniţia reforme. Dar se poate stabili o democraţie fără o masă critică de cetăţeni, fără o societate civilă matură?” (Mihail Şişkin, scriitor rus)
Şarpe. Şarpele a regretat enorm după ce i-a ispitit pe Adam şi Eva. De ce? Păi, după ce Eva a muşcat mărul, ea a văzut în şarpe nu numai un animal, ci şi curea, pantofi, portofel şi gentuţă!…
Tovarăş. – Dom’ doctor, de când cu pandemia, am insomnii groaznice! – O să vă prescriu nişte pastile de potenţă. – Şi astea o să mă ajute să adorm? – Nu, dar măcar o să aveţi un tovarăş de joacă…
Veveriţă. Într-un oraş aflat în carantină, un poliţist interpelează, pe la ora 23, o femeie: – Ce cătaţi pe stradă? – Plimb veveriţa. – S-o văd! – Poliţist pervers ce eşti!
Ziare. Un evreu, într-o cafenea Starbucks, citea un ziar arăbesc. Intră un prieten care, văzând straniul fenomen, se supără şi-i spune: Moshe, ţi-ai pierdut minţile? De ce citeşti un ziar arăbesc? Moshe răspunde: Citeam ziarele evreieşti şi… ce să vezi? Evreii sunt persecutaţi, Israelul e atacat, evrei dispăruţi prin asimilare şi căsătorii interrasiale, evrei trăind în sărăcie. Aşa încât am trecut la citirea ziarelor arăbeşti. Şi ce-am găsit? Evreii deţin toate băncile, evreii controlează mass-media, evreii sunt toţi bogaţi şi puternici, evreii conduc lumea. Ştirile sunt muuuult mai bune! Apăi!?
Comentarii