Motto: „Omul sfinţeşte locul”
Marian Salahub se refugiase cu familia de la Cernăuţi la Siret, în vremurile tulburi ale războiului. Avea 10 ani. A absolvit Şcoala Pedagogică din Siret, apoi Institutul de Cultură Fizică din Bucureşti.
L-am cunoscut când eram elevă în clasa a VIII-a la Liceul „Laţcu Vodă” din Siret. Profesorul Marian Salahub venea de la Suceava, unde activase câţiva ani (după absolvirea facultăţii), ca antrenor regional şi inspector metodist-cultural la Secţia Regională de Învăţământ.
Îl priveam curioşi. Era tânăr, determinat să conducă lecţiile şi antrenamentele cu mult profesionalism şi seriozitate, colaborând cu profesorii în vârstă.
Am fost testaţi la probele de motricitate, am fost evaluaţi antropometric (talie, greutate, anvergura braţelor etc.). Ne-a măsurat tensiunea arterială şi pulsul (în repaus şi după efort) şi capacitatea pulmonară. Eram tot mai uimiţi şi nu doar noi. A condus lecţiile demonstrative la clasele I-IV, explicându-le învăţătorilor structura lecţiei de educaţie fizică şi posibilităţile de influenţare a dezvoltării psiho-motrice şi somatice a şcolarilor. Mama mea, fiind învăţătoare, povestea admirativ acasă despre aceste proiecte de voluntariat.
A pus o cărămidă la baza sportului siretean
Profesorul nostru ne-a învăţat handbal şi a organizat campionatul şcolii la fete şi la băieţi. Echipele reprezentative ale liceului au participat şi au câştigat locul I la campionatele raionale şi regionale. (Printre „victimele” handbaliştilor sireteni s-a numărat şi echipa Liceului Militar din Câmpulung Moldovenesc). La „Zona” de la Bârlad, echipa de băieţi a ocupat locul III.
De asemenea, ne-a selecţionat şi antrenat la probele de atletism, pe stadionul din lunca Siretului, până am amenajat terenul de sport al şcolii, la care am muncit noi, elevii şi profesorii, cu entuziasm şi dăruire, susţinuţi de conducerea şcolii. (Astăzi, pe acel teren se construieşte un magazin Lidl…).
A urmat o ploaie de medalii la concursurile regionale de atletism de la Câmpulung Moldovenesc, reuşind să urcăm pe podiumul de premiere şi la Campionatele Republicane de Atletism destinate elevilor („Şcolare”) şi juniorilor.
Profesorul nostru a format şi echipa de fotbal a liceului, şi echipa de cros, antrenată în jurul parcului central al oraşului, cu trecere pe la izvorul „Ciurcaci” şi Grădina Beil. A participat cu elevii la concursuri de şah şi schi.
Cert este că profesorul nostru „a pus o cărămidă la baza sportului siretean”, care pe parcurs a devenit „o construcţie solidă”.
Peste 30 dintre noi am îmbrăţişat cariera nobilă şi pretenţioasă de profesor de educaţie fizică sau de antrenor
Sala de sport de sorginte austriacă, în care au făcut educaţie fizică şi părinţii mei, a fost valorificată minuţios, sub aspectul orarului. Jocurile dinamice, concursurile de gimnastică şi întrecerile aplicative ne-au dezvoltat atenţia, voinţa, emulaţia, creativitatea şi cooperarea, pentru care îi mulţumim. Peste 30 dintre noi am îmbrăţişat cariera nobilă şi pretenţioasă de profesor de educaţie fizică (sau de „cultură corporală”, cum îi plăcea profesorului să spună) sau de antrenor.
După un timp, profesorul nostru s-a mutat la Iaşi, activând la Uniunea de Cultură Fizică şi Sport (UCFS), la Cabinetul Metodico-Ştiinţific. Aici a colaborat cu profesorii şi antrenorii diferitelor discipline sportive din municipiu şi judeţ.
A decis, ulterior, să devină profesorul celor de la celebrul Liceu Internat „Costache Negruzzi”, direcţionând talentele spre secţii de atletism, şah şi volei, cinci dintre elevii săi ajungând profesori de educaţie fizică. A organizat competiţiile de şah pentru elevi, etapele locale, judeţene şi zonale.
„Un pălmaş al ogoarelor sportive” din Siret, Suceava şi Iaşi
A răspuns de Comisia judeţeană de Şah prin corespondenţă. S-a bucurat să împărtăşească din experienţa profesională prin articole în presa locală, destinată publicului larg cititor. A contribuit cu pasiune la dezvoltarea sportului autohton. A fost, după propria lui mărturisire, „un pălmaş al ogoarelor sportive din urbea noastră dragă…”. Ne permitem să adăugăm: „un veritabil pălmaş al brazdelor nesecate din cele trei capitale moldave: Siret, Suceava şi Iaşi”.
Profesorul nostru a plecat pe drumul fără întoarcere pe 28 martie 2020. La 6 luni distanţă, zeci şi sute de gânduri pioase pentru profesorul Marian Salahub Filimon din partea celor pe care i-a educat şi instruit şi a celor care l-au stimat, admirat şi care i-au preţuit valoarea umană, profesională şi sensibilitatea. Profesorul cânta la pian, aprecia cultura, operele de artă, comorile neamului cunoscute şi aflate în pelerinajul său de o viaţă: Cernăuţi – Siret – Bucureşti – Suceava – Siret – Iaşi.
În numele foştilor săi elevi, cu duioase aduceri aminte şi respect,
Prof. ŞTEFANIA CORNELIA PÂNZARU
Comentarii