De cine îmi este teamă…

Alegeri. Dacă vei fi obligat să alegi între suflet şi bani, alege sufletul! El merită toţi banii.

Canis. – Iubi, Costele, du-te şi ia o pâine! – La vreme de stare de urgenţă, iubito, nici câinele nu îl scoţi afară din casă! – Ţi-am zis eu să iei şi câinele nostru drag cu tine? Marş!!!

Dietă. Ce înseamnă pentru un bărbat o dietă echilibrată? Răspuns: câte o bere în fiecare mână.

Dragoste. „Dragostea are nevoie de timp şi spaţiu, orice altceva contează mai puţin. Timpul este necesar pentru a sta de vorbă, pentru a face planuri, pentru a vă asculta unul pe celălalt, pentru a vă privi în ochi, pentru a vă bucura unul de celălalt şi pentru a vă îmbunătăţi, astfel, relaţia. Uneori, stresul de la locul de muncă, dar şi ritmul de viaţă al societăţii actuale ne creează probleme, alteori problema este chiar lipsa unui timp de calitate petrecut împreună, cum ar fi acela când, deşi sunteţi în aceeaşi cameră, nici nu vă observaţi unul pe celălalt.” (Papa Francisc, iunie 2019, Bucureşti)

Petrescu (Camil). „Era pe vremea când Camil Petrescu folosea un mic amplificator de sunete, prevăzut cu un microfon portativ, pe care îl ţinea cu mâna, lipit de ureche. Într-o reuniune feminină, făcând cerc în jurul lui Camil, Lemnaru s-a apropiat de el şi l-a întrebat, cu prefăcută curiozitate: «Îmi daţi voie, prindeţi cu el şi posturile străine?!»“ (Al. Rosetti)

Personaj. „Care este cel mai sexy personaj din literatura română? Primul impuls a fost să spun: niciunul. Şi asta pentru că scriitorul român e fie misogin, fie frustrat sexual, fie timid, fie obsedat de marile probleme ale omenirii. După aceea, am fost tentat să spun Vitoria Lipan sau Mama lui Ştefan cel Mare. Aşa, la mişto. Dar aş fi adus şi argumente! (…) Din fericire, am reuşit să scap din capcana narcisismului, amintindu-mi de într-adevăr cel mai sexy personaj literar românesc, femeia din poeziile lui Emil Brumaru. Nu vorbesc, fireşte, de Reparata, detectiva cu trei sâni şi două vagine, ci de cealaltă, nenumită, dar atât de atrăgătoare, care te face să te înfiori imaginîndu-ţi-o, fie şi măcar parţial! Pentru că Brumaru are capacitatea extraordinară de-a te stârni cu doar un fragment de imagine: «Poate într-o dimineaţă îmi va sosi prin poştă un colet uriaş/ Cu-albastre ştampile şi timbre subţiri de mătasă/ Pe care-l voi purta fericit prin întregul oraş,/ Mirându-mă cît e de uşor şi de parfumat, până-acasă/ Şi-acolo, lăsându-l puţin pe îngustul trotuar,/ Ca să descui, voi vedea cu mirare cum din funde / Singur se desface şi cum dinăuntru apar/ O!, goale şi albe, picioarele tale cu mici unghii rotunde». Mai sexy decât atât, pentru mine, nu se există.” (Tudor Călin Zarojanu)

Politică. „Nu sunt intelectual, sunt scriitor, v-am mai spus. Nu fac parte din niciun partid. Sunt prea anarhist pentru a suporta disciplina şi ierarhiile, oricare ar fi ele. Şi nici nu cred să existe vreun partid care să mă suporte pe mine. Oricum, nu cred că există o formaţiune care să exprime ce cred eu. Desigur, nu sunt de dreapta – e cumva normal, m-am născut în timpul unei dictaturi de extremă dreaptă: regim militar, poliţie politică, lagăre de concentrare… Mai târziu am fost trimis în război în numele marilor substantive abstracte: onoare, patrie, glorie. Mie îmi este teamă de oamenii politici. Cei mai mulţi sunt nişte obiecte politice neidentificate.” (António Lobo Antunes)

Sinucideri. „E de înţeles că înmulţirea de la un timp a cazurilor de sinucidere să nu lase indiferentă sensibilitatea publicului, nu totdeauna în stare să se dumirească prin proprii mijloace asupra anomaliilor vieţii curente. (…) Dar din chiar lectura faptelor diverse el observă că nu toate sinuciderile au ca mobil decepţiile amoroase. Motivele sunt felurite: afecţiunea filială; greutăţile materiale ale traiului, boli incurabile – pentru a nu pomeni decât cazurile acţionate de mobiluri ordinare, nu clinice. Şi iată categoriile multiplicate, diferenţiate de la ins la ins, pentru a deveni una singură în gestul suprem care le nivelează pe toate. Numai atunci. Pe firul de păr care desparte viaţa de moarte, toţi sinucigaşii se ţin de mână. Şi fata dezamăgită în dragoste, şi negustorul descumpănit de treburile proaste; şi fiul îndurerat de moartea mamei, şi plăpândul afectat de răutatea semenilor săi; şi bolnavul exasperat de zădărnicia leacurilor… În toţi funcţionează acelaşi declic, în clipita hotărâtoare, în clipita care automatizează peste principiile deosebite, gestul.” (F. Brunea-Fox)

Stalinism. – Tovarăşe, la câţi ani ai fost condamnat? – 15 ani! – Dar ce-ai făcut? – Nimic! – Minţi, tovarăşe! Pentru nimic se dau 5 ani.

Subiecte. Despre ce vorbesc bărbaţii între ei? Când sunt treji: despre femei, cururi, ţâţe. Când sunt beţi: filosofie, religie, psihologie etc.

Timp. „Nu ştiu cum s-a făcut./ Tinereţea s-a dus, a trecut./ Arcul sprâncenelor mele s-a mai lăsat/ Nu mai e mândru şi încondeiat./ Ce s-au făcut zilele răsunătoare,/ vara mea cu grâu şi cicoare?/ N-am să caut, n-am să-mi aduc aminte./ Toate erau mai frumoase-nainte. /Lumina egală/ nu m-ademeneşte, nu mă-nşală./ Toate fructele spre care-am râvnit /s-au copt şi-n vis din nou au înflorit./ Da. Nu ştiu cum s-a făcut./ Pământu-i mic şi zările-au scăzut./ Nu se petrec minuni şi nu cad stele,/ Ca-n nopţile copilăriei mele.” (Magda Isanos, „Nu ştiu cum s-a făcut”)

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: