În România, hoţia şi corupţia se învaţă la şcoală

Nu ştiu câţi vă mai amintiţi de şcolile prin care aţi trecut, dar eu nu pot uita incidente de tipul: la examene, la teze, la lucrări de control vecinul de bancă a copiat de la colegul său şi a luat fără niciun efort aceeaşi notă. De mândrit nu s-a mândrit colegul care prin munca lui a obţinut nota respectivă, ci vecinul care i-a furat munca, iar ceilalţi elevi l-au invidiat pe viteazul copiator, punându-şi în gând să procedeze şi ei la fel data viitoare. Cândva, psihopedagogii numeau acest efect o combinaţie nefastă între mimetism şi minimă rezistenţă.

Între timp, copiatul a devenit adevărată industrie: scule electronice de transmis de la distanţă sau aparate, telefoane, ceasuri inteligente, căci foile rupte din manual, vechea copiuţă sau fiţuică au ieşit aproape total din uz. În mass-media au apărut şi informaţii despre fenomene infracţionale: profesori supraveghetori care închid ochii contra unei sume de bani din cheta făcută de elevi(!) ori când întreaga clasă, uneori întregul liceu copiază pentru a salva cică „onoarea“ şcolii. Ceea ce mă înspăimântă, de-a dreptul. Ba au fost cazuri când tocmai atunci a fost întrerupt ori n-a funcţionat sistemul de videocamere. Miroase a dezastru, zic criticii.

A nu se uita că profesorii „necooperanţi“, „inumani“, „balaurii“, zeloşii turbaţi împotriva copiatului au o imagine proastă între elevi, ajungând să fie urâţi chiar de colegii lor. Sensul valorii educaţionale s-a întors cu susul în jos, iar revenirea la normalitate nu se poate face decât printr-o revoluţie. Încă nu sunt în stare s-o anticipez.

Şi, ca hoţia să fie bine deprinsă, au năvălit în şcoală efecte perverse ale nenumăratelor reforme: nu mai facem teme, exerciţii, probleme, compuneri…, ci eseuri, referate, proiecte…, mai toate copiate ca şi comentariile învăţate cândva pe de rost. Eseuri (?!) la 11-18 ani! Ce mai, filosofi cu copy paste! Toate răsplătite, bineînţeles, cu note maxime. Ne-am pierdut cu totul uzul raţiunii şi al noţiunilor de cinste şi corectitudine, al principiilor psihopedagogice.

Nu pot exclude varianta, dar îmi dă ghes să afirm, am şi exemple, că e foarte posibil ca aceşti copiatori, deloc puţini, să termine studii, inclusiv doctorale, fără să fi învăţat niciodată nimic, fiindcă învăţătura cere efort, sacrificiu, cere continuitate sistemică, cere o anumită dotare intelectuală în afară de viclenie şi descurcăreală, pe care foarte mulţi le numesc isteţime, inteligenţă. E vorba de cinste, demnitate, judecată şi pasiune-stăruinţă. Numai că acestea se educă în familie şi la şcoală, aşa că prind foarte greu sau nu prind deloc la isteţi şi descurcăreţi.

La fel cum nu sunt în stare să neg că, şmecheri cum sunt, respectivii să fi abordat cu tupeu cariere politice, universitare, medicale, juridice, militare… cu atât mai mult cu cât marfă de fraieri şi creduli avem cu prisosinţă. De pildă, fabricile de diplome. Exemple nu trebuie să vă dau eu fiindcă aveţi şi dvs. cu duiumul. Priviţi doar lista plagiatorilor politici, făcători de legi, jurişti(!), a somităţilor medicale şi chiar universitare… cu teze de doctorat copiate ca să vă faceţi o idee. Mă tem să nu se repete situaţia din clasa în care doar câteva vârfuri învăţau, iar ceilalţi umblau cu „daica“.

Vă daţi seama ce se întâmplă într-o clasă, într-o şcoală în care majoritatea copiază, iar câţiva se încăpăţânează să reuşească prin efort intelectual propriu? Că pasionaţii de carte sunt excluşi, devin băşcălia, bătaia de joc a celorlalţi şi asta după ce le dau să copieze? Ce alte rezultate decât catastrofale aşteptăm de la testele PISA? Ei, bine, în această fază s-a aflat şi societatea românească până la apariţia DNA şi a camerelor de supraveghere din clase. Nici azi nu încetează protestele împotriva lor. Motive? V-aţi prins: cică ne violează intimitatea, iar serviciile secrete se bagă neautorizat în viaţa respectivilor şi a tuturor „românilor“, dar scopul e clar: vor să rămână nepedepsiţi.

Din păcate, nici intenţiile noilor autorităţi nu ne dau speranţe: n-am văzut o preocupare radicală apropo de copiat şi corupţie. Cum au procedat alţii care s-au confruntat cu astfel de fenomene? Au externalizat evaluarea dând-o în seama unor şcoli, facultăţi, universităţi specializate pe evaluare. Vezi experienţele Oxford, Cambridge… De ce la noi nu se poate?

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: